Ieremia-Îndemnuri la pocăință pentru toți

Îndemnuri la pocăință pentru toți
Ieremia cap. 3,4


Iar Legea toată s-a stricat
Lucruri spurcate, au făcut
Înspre curvii, toți s-au dedat
Iar Domnului nu i-a plăcut

În jur, peste tot au privit
La fel ca cei din Israel
Pe căi urâte au pornit
Domnului nu-i plăcea de fel

Ele scrisori de despărțire
De la Dumnezeu au primit
Dar Iuda falsă în smerire
S-a prefăcut, că s-a căit

Una ca alta se prefac
Cum, că ar fi nevinovate
Dar Domnului nu-i e pe plac
Și ele nu pot fi iertate

Pe Israel Domnul îl cheamă
La Legea Lui, să se întoarcă
Să se căiască, îl îndeamnă
Altfel, domnia îi răstoarnă

Pe el din nou Domnul îl cheamă
Păstori destoinici, îi va da
Cu toți de acum să aibă-n seamă
Ei, împreună vor umbla

Și dacă ei vor asculta
Domnul se va milostivi
O țară mândră le va da
Și-n fericire vor trăi

Pe înălțimi vuiet se aude
Și plânsul, celor ce-au trădat
Prin rugăminți Domnul le spune
De se întorc, El i-a iertat

Apoi mintea li se deschide
Pe Domnul lor, iar îl doresc
Ei văd ca tot de El depinde
Pe El acuma îl cinstesc

Și Israel este primit
De urâciuni se va lăsa
La fel și Iuda a venit
Să facă iar azi voia Sa

Ogor nou, ei sunt îndemnați
Să caute, ca să își facă
În inimi să fie schimbați
În fața Domnului să tacă

Din trâmbiță cu toți să sune
Să strige toți în gura mare
Steag în Sion Domnul va pune
Cu jale ei să plângă tare

Răul de la ei nu se abate
Și inima, împărații-și pierd
Încremeniți preoții-n spate
Puterea Domnului, o văd

Poporului i se va spune
De vântul care va sufla
E arzător, nu face bine
El toate, le va curăța

Din Dan un glas acum pornește
Din Efraim, o voce vine
Nenorocirea o vestește
Domnul a lor parte n-o ține

E rodul faptelor avute
Ei, pe Domnul L-au întristat
Sunt relele de toți făcute
Care mereu, L-au supărat

Dar steagul fâlfâie într-una
Și trâmbița mereu răsună
Orice ar vedea este totuna
Căci rău după rău, se adună

Tot e străin, pustiu și gol
Și păsările au fugit
Nu se mai vede nici un om
Și totul este pustiit

În jale acuma țara este
Cu cerurile întunecate
Și peste tot se aude o veste
Cetățile-s greu încercate

Fiica Sionului suspină
În chinul nașterii, ea țipă
A ei durere nu s-alina
De Dumnezeu, îi este frică.

va urma