Frumusețea

Copilă gingașă, azi anii nu te-apasă,
Fidel, oglinda-ți spune „ești cea mai frumoasă”,
Ești floare între flori, culoare și parfum,
Întorci priviri spre tine, ești adorată-acum,
Dar e puțin .., poți fi a Cerului Mireasă.

Frumusețea noastră e-atât de trecătoare,
Căci timpul mușcă din grație și culoare...
Culori nealterate găsit-am sub măslini,
Pe fruntea Ta Isuse încoronată-n spini,
Pe Cruce-n Golgota, rubinul ce nu moare.

Doar sufletul se-adapă din frumusețea vie,
Izvorul Jertfei Tale, sfântă bogăție,
Îi înflorești bobocul în Dragoste și dor,
În sfântă părtășie pe muntele Tabor
Cu Tine drag Isuse, cu Moise și Ilie.

Frumusețea sacră, materie divină,
Pe care n-o răstoarnă ochiul pe retină,
Doar ochiul dinăuntru, Duhul Sfânt o prinde,
Este-n dimensiunea Ta, iubit Părinte,
Splendoare dăruită-n cuante de Lumină.

Caută frumusețea care-a venit de Sus,
Ne-a dăruit-o Tatăl în Fiul Său Isus,
Prin El vei fi a Lui, odrasla înfiată,
Vei fi moștenitoare, Îi vei spune „Tată”,
Iubită de Împăratul fără de apus.

Amin!