Fericirea

Fericirea e că Domnul,
Dumnezeul nostru sfânt,
A venit să vadă omul,
Caracterul Lui cel sfânt.

Căci Isus e oglindirea,
Tatălui ceresc și sfânt,
De aceea mântuirea,
A venit pe acest pământ.

Frumusețea din lucrarea,
Domnului Isus Hristos,
Nu se vede-n răstignirea,
De pe lemnul sângeros.

Ci se vede-n învierea,
Ce a fost realizată,
De aceea putrezirea,
N-a văzut-o niciodată.

Căci Isus e învierea,
Viața veșnică și pacea,
La El este fericirea,
Viața binecuvântată.

Totuși, Domnul nu dorește,
Să trăiască fără noi,
De aceea ne trimite,
Mesaje și haruri noi.

Harul este grațierea,
De sub lege și blestem,
Care răstignește firea,
Prin Cuvântul Său suprem.

Fiindcă lumea-i răstignită,
Pentru cel răscumpărat,
El nu poate ca să mintă,
Să trăiască în păcat.

Căci tot harul ne învață,
Să o rupem cu păcatul,
Să trăim o nouă viață,
Cu Isus ce-i Împăratul.

Doamne, simplele cuvinte,
Ce le scriu în chip smerit,
Vreau să fiu și eu cu Tine,
Și să fiu mai pocăit.

Și revarsă Tu, lumina,
Peste orice păcătos,
Să cunoască azi țărâna,
Mântuirea Lui Hristos.

Amin