Ezechiel- Se proorocește dărâmarea Ierusalimului!

Se proorocește dărâmarea Ierusalimului!
Ezechiel cap. 4


Proorocului, Domnul îi spune
Ca gura, ce i-a fost închisă
La o tăcere o supune
Apoi, din nou a fost deschisă

Acei care doresc să știe
Al Domnului Cuvânt să asculte
Ca viața lor apoi să fie
Trăită după cele sfinte

Și pe prooroc Domnu´-l învață
O cărămidă să găsescă
Ca să și-o pună lui, în față
Pe ea, să sape, să cioplească

Ierusalimul ce e mare
De întăriri împresurat
Să facă scut de apărare
Și cu soldați, înconjurat

Berbeci de fier în jur să fie
Cetate mare, echipată
El o tigaie apoi să puie
Ca de cetate, să-l despartă

Să nu privească spre cetate
Ca ea să fie strâmtorată
Să facă apoi și mai departe
Ceea ce, Domnul îi învață

Pe coasta stângă să se așeze
Și atâta cât va sta culcat
Nelegiuirea să păstreze;
Cetatea, nu a ascultat

Iar numărul de zile stat
Sunt anii lor de neascultare
Și multe zile va purta
Păcatul lor, cel greu și mare

Dar zilele când sunt trecute
Din nou, pe coastă ca să stea
Și-ale lui Iuda zile știute
De neascultare, va purta

Cu funii va fii țintuit
Ca să nu se poată mișca
Când zilele s-au împlinit
De jos să se poată scula

Apoi lui, Domnul îi arată
Pâine de boabe să-și gătească
Grâu, orz, bob luat laolaltă
Pâinea, ca să își pregătească

Atunci când jos întins va fii
Pentru țara nelegiuită
Să aibă cu ce se hrăni
Mâncarea-i, va fi cântărită

Mâncarea să-i fie gătită
Pe al omului bălegar
Apa să-i fie cântărită
S-o bea cât se poate de rar

Pâinea atunci va fi spurcată
Și Israelul izgonit
Aceasta e pedeapsa dată
Celor care-au păcătuit

Proorocul Domnului vorbește
Îi spune de-a sa curăție
Căci el gura nu-și pângărește
Și Domnu´, îndurător, să fie

Iar balega Domnul îi schimbă
În loc de balegă de om,
Domnul îl lasă să atingă
Acuma, balega de bou

Domnul îi spune mai departe
Toiagul pâinii, va sfărma
De acuma, doar așa se poate
Pâinea, cu porția să ia

Și apa, tot așa va fi
Cu toți o vor bea cântărită
Mirați cu toții se vor sfârși
Nelegiuirea, e plătită.

va urma