Ezechiel- Datoriile proorocilor

Datoriile proorocilor
Ezechiel cap. 33


Cuvântul Domnului mai spune
Prin, Ezechiel le vorbește
Un om ca strajă se va pune
Poporul, când îl nimicește

Când sabia spre țară vine
Din trâmbiță, el va suna
Și atunci cine la viață ține
Va auzi și va scăpa

Dar cel care nu se ferește
Asupra-i, sânge va cădea
Căci fiecare se îngrijește
Ca viata lui, a-și apăra

Dar de stegarul va greși
Din trâmbiță, nu va suna
Un singur om de va pieri
Totul, va fi din vina sa

Din mâna lui, Domnul va cere
Acel sânge nevinovat
S-a petrecut în a lui vreme
Din vina lui, s-a întâmplat

Străjerul care trâmbițează
Și vrea, să- întoarcă pe cel rău
Înspre salvarea lui veghează
Căci totul, vede Dumnezeu

Domnul străjerului Îi spune
De-al Său Cuvânt, ca să asculte
În toate de i se supune
Salvează, suflete mai multe

Chiar de omu-i neprihănit
El, când greșește-i judecat
Și omul va fi osândit
De starea în care s-a aflat

Când va fi ziua judecății
Atunci, se poate osândi
Când va veni ziua dreptății
Se poate atunci și mântui

Și cel ce-i drept și cel greșit
Răsplata dreaptă, va primi
Ce Domnul a făgăduit
Cu siguranță, s-a împlini

Alta vedenie i se arată
Proorocului Ezechiel
Un om, care vine degrabă
Și se îndreaptă către el

Din Ierusalim a plecat
Proorocului, să îi vestească
Că acest oraș a fost luat
Voia cu el, ca să vorbească

Dar înainte de a veni
Acest fugar cu vestea lui
Proorocul prinde a simți
Peste el, mâna Domnului

Și a lui gură s-a deschis
La oameni, ca să le vorbească
Să spună tot ce Domnul a zis
Totul, bine să deslușească

Căci Domnul lor le reproșa
Toți, erau neascultători
Și carne cu sânge mâncau
Aveau cu toți, idolii lor

Pe sabie se bizuiesc
Si săvârșesc doar urâciuni
Femeile le necinstesc
Și se dedau, la spurcăciuni

Iar celor din dărâmături
Încă, Domnul le mai transmite
Și celor din întărituri
Din peșteri ciuma le trimite

Mâncare fiarelor sunt dați
Într-un pustiu, țara preface
Și de mândrie dezbrăcați
N-ar mai avea tihnă și pace

Cu toți vor știi de Dumnezeu
Și teama îi va nimici
Toți vor striga Numele Său
Înfricoșati, se vor sfârși

Toți laolaltă se vor strânge
Și despre Domnul, vor vorbi
De teama inima le plânge
Dar ei, nu o vor împlini

Cu gura una se rostește
Dar cu inima, alta fac
A lor viață se prăpădrește
Căci, în a lor păcate zac.

va urma