Eu nu mai pot să înțeleg...

Mi-e tare greu să înțeleg ce vrei, ce cauți, ce mai aștepți,
De ce nu poți nicicum să te oprești și nici să te deștepți,
Cum poți nepăsător, spre moartea veșnică să te îndrepți
Când Ceru întreg te cheamă zilnic, cu-atâtea frumuseți!

Nu înțeleg de ce doar pe-ale morții căi viața îți irosești
Și cum poți șansa mântuirii așa pasiv s-o risipești...
Nu înțeleg cum nu-ți dorești să ai și tu comori cerești
Și cum nu vrei viața-n dar, cât mai e timp, să o primești!

Ce farmec așa dulce, te ține oare înmărmurit în întuneric
Și ce dorință-așa nebună îți bate-n piept atâta de puternic,
Ce poate oare să te facă atât de slab și-atâta de nevrednic
Să-ți zvârli așa ușor viața, pentru vecii în boldul luciferic?!

Nu înțeleg cum poți așa nepăsător să-ți lași inima roabă
Și-așa ușor să-i dărui morții duhovniceasca ta podoabă!
Nu înțeleg cum lași tu firea ființa-ți toată să ți-o fiarbă
Și nu-nțeleg cum de ți-i mintea așa de tulbure și oarbă!

Nu înțeleg ce fel de doruri te macină și te frământă
Și nu-nțeleg cum poți respinge într-una Dragostea cea Sfântă,
Și cum de Cerul nu-L dorești, și cum de n-ai văzut tu încă
Lumina lumii strălucind, măreț în noaptea ta adâncă!

Căutându-ți binele în lume te-alegi din rău cu ce-i mai rău
Căci cei mai rău ca degradarea care-a cuprins sufletul tău,
Ca boala ce-ți aruncă duhul departe-n veci de Dumnezeu?!
Nu te înțeleg...deși știu bine, că exact la fel am fost și eu...

Aceasta-a fost și mai rămâne încă enigma vieții mele-ntregi
Dar vreau să-ți spun ceva acum, te rog încearcă să înțelegi:
Voința îți aparține-n întregime și-i vremea să te reculegi...
De vrei, Viața o poți alege și-n veci cu viața o să te-alegi!

30/05/2012* Ioan Hapca