Ești a mea Stâncă de veacuri.

Ești a mea Stâncă de veacuri.

Ești a mea Stâncă de veacuri,
Minunatul meu Păstor!
Ție-Ți scriu aceste versuri,
Scumpul meu Mântuitor!

Ești Prietenul meu Doamne,
Cum I-ai fost lui Avraam!
Cât și lui Isaac și Iacov,
Îndrumător înspre liman!

Ești Comoara vieții mele,
Soarele strălucitor!
Ce-ți îndrepți spre mine razele,
Atunci când rănile mă dor!

Tu îmi ești și Rug aprins,
Când în viață totu-i stins.
Cum I-ai fost lui Moise,
Când pe munte L-ai surprins.

Îmi ești Susurul blând, subţire,
Când gânduri, negre bat în mine.
Tu Doamne, ești a mea iubire,
Căci numai Mâna Ta mă ține!

Ești Regele meu Atotputernic,
Cel mai priceput Conducător!
Ești Împăratul meu Războinic,
Cu Tine ies învingător!

La fel cum a ieșit Iosua
Când a pornit înspre Iordan
Să-l treacă ca și pe uscat,
Intrând în țara Canaan!

Îmi ești chemarea ce-ai făcut-o
Lui Samuel cu-n glas subtil,
Să-mi pun și eu viața-n slujba,
Lui Dumnezeu, de mic copil!

Ești un Dumnezeu care m-ascultă,
Ori de câte ori, te strig.
Ești Dumnezeu care m-ajută,
Cu Tine totu-i un câștig!

Deci, cum a câștigat și David,
Când l-a înfrânt pe Goliat.
Voi câștiga și eu prin Tine,
În lupta, cu al meu păcat!

Ești Dumnezeul îndurării,
Izvor de binecuvântări!
Un Dumnezeu ce mă aude,
Și-mi dă izbândă-n încercări!

Ești Dumnezeul Înțelepciunii,
Mai mare, decât a lui Solomon!
Ești Creatorul omenirii,
Un Domn Atotcunoscător!

Ești Domn al profețiilor,
Ce ai trimis pe-ai Tăi proroci.
Să ne vestească, a Tale taine,
Dar prea puțini ascultători!

Isaia, Ieremia, Ezechel, Daniel
Împreună cu Osea și Ioel,
Toți aceștea Te-au slujit pe Tine
Alergând spre slăvile senine!

Cât și Amos, Obadia sau rebelul Iona,
Ei n-au fost, cum zice Pavel, “anatema”!
Dar astăzi, “unii credincioși”
Slujesc, fară să știe, lui Mamona.

Mica, Naum, Habacuc și Zaharia
Au fost treji și vegheatori, aidoma,
Și nu cel din urmă Maleahi,
Cu toții au vestit, că va veni Mesia!

Tu ești Calea, Adevărul și Viața,
Singura mea alinare.
Când Îți faci Doamne prezența
Eu primesc eliberare!

Ești al meu Turn de scăpare,
Cetățuie-n vreme grea.
Ești a mea înviorare,
Ca Tine, nu-I nimenea!

Ești nădejdea viitoare,
Pentru orice muritor.
Care se încrede-n Tine,
Scump, al meu Mângâietor!

Ți-ai dat viața pentru lume,
Pe o cruce răstignit.
Ca cel ce vine la Tine,
Să poată fi izbăvit.

Tu ai strâns pe-ai Tăi apostoli,
Ca să-ți fie ucenici.
Să vestească Evanghelia,
Celor mari și celor mici!

Apoi, în drumul spre Damasc,
Te-ai mai îndurat de unul.
De un om bisericesc,
Pavel zis și Simon Petru

Să fie un propovăduitor,
Învățător al neamurilor!
Zidind astfel Biserica,
Pentru Domnul domnilor!

Nimeni nu este mai Mare,
Nici în cer, nici pe pământ,
Numai Tatăl Dumnezeu
Cuvântul Său și Duhul Sfânt!

Și așa cum știm cu toții,
Acești trei, ei una sunt!
Cum a mărturisit Ioan,
Când era jos pe pământ.

Cuvântul S-a făcut trup. (oprire)
E Isus Hristos, Emanuel,
Iar cei ce vor crede-n El
În Fiul, Creatorului Suprem,

Spus și Sfântul lui Israel!
Vor avea un loc în cer.
Acolo, unde totul e etern
Și unde lacrimile pier!

Amin.