Estera- Haman îl urăște pe Mardoheu

Haman îl urăște pe Mardoheu
Estera cap. 3

Un slujbaș de la palat
Pe care, Haman îl chema
La rang prea mare ridicat
Pe împărat el îl slujea

În fața lui se închinau
Toți care slujeau la palat
Dar Mardoheu a refuzat
Ura, pe loc și-a câștigat

Căci de mânie s-a umplut
Haman, contra lui Mardoheu
A lui uimire a crescut
Și-a pus în gând, să-i facă rău

Și la împărat cu viclenie
A pârât, iar poporul său
Voia ca lor rău să le fie
S-o ducă din greu în mai greu

El a luptat să-i nimicească
Și să-i distrugă pe iudei
Cu o porunca împărătească
Voia, ca să scape de ei

Și îi promite la împărat
Că mii de talanți, îi va da
Doar ca să fie el lăsat
Cu ei, ca să facă ce vrea

Dorea pe iudei să-i omoare
Ca setea să își potolească
Că de prea multă vreme-l doare
Pe toți dorea, să-i nimicească

Și de pe deget împăratul
Îi dă inelul, lui Haman
Acum, ca el nu este altul
Un rău și aprig, crud dușman

Și în întreaga împărăție
A fost, trimisă o scrisoare
Iudeii, cu-a lor seminție
Ca să dispară de sub soare

Ba chiar s-a stabilit o zi
Când avea ca să-i nimicească
Și s-au planificat urgii
Ca neamul lor, să îl stârpească

Dar credinciosul Mardoheu
Când planurile le-a aflat
A înțeles ce mare rău
Peste al său neam s-a lăsat

Apoi, în sac s-a îmbrăcat
Și el cenușă în cap și-a pus
Și s-a îndreptat înspre palat
Căci era disperat, distrus

Estera, a sa împărăteasă
Când a aflat nenorocirea,
Ea, curajoasă și aleasă
Tristă a gustat dezamăgirea

Și ea pe dată a hotărât
Cu tot poporul să postească,
Cu rugăciune au pornit
Ca îndurare să primească

Trei zile cu toți au postit
Apoi, Estera s-a îmbrăcat
La împăratul ei iubit
Chiar, nechemată a plecat

Toiagul de aur curat
Ce împăratul îl avea
Spre soața lui l-a îndreptat
Ca să asculte, ce ar vrea

Ea, la ospăț l-a invitat
La masa ce avea să fie
Dar și pe Haman l-a chemat
Ca să le țină companie

Cu toate că-i era dușman
Și ea, din suflet îl ura
A vrut să vină și Haman
La masa, ce o pregătea

Căci pe Estera, a lui soție
Mult împăratul o iubea
Jumate din împărăție
Era în stare, să îi dea

Estera era chibzuită
Pe Domnul ei se bizuia
Și îndurarea mult dorită
Doar de la El, o aștepta.

va urma

Câmpia Turzii, 23 decembrie 2011