Eram copil...

Eram copil, când ai bătut la ușa mea o dată.
Ce bucurii aveai atunci că Ți-a deschis copilul îndată.
Eram copil, când blând la Tine m-ai chemat,
Să fiu a Ta pe veci, o fiică de Împărat...

Eram copil, când am primit iertarea în dar.
Mă copleșea fiorul veșniciei, simțind așa belșug de har.
Eram copil când veneam la rugăciune,
Până-n ziua când un vierme m-a preschimbat într-un tăciune...

Ah! Câte lacrimi Ți-au umplut ochii Tăi senini și puri,
Că-n loc de slavă și închinare Ți-am adus numai batjocuri.
Însă pe dealul din Golgota Tu Te-ai dus ca să plătești
Prețul scump al mântuirii pentru faptele-mi firești.

Eram copil, când cernută ca prin sită,
Eu, la glasul celui rău, ușor căzut-am în ispită.
Ooo! Ce trist erai atunci, Domn al dragostei divine,
C-am fugit în bezna nopții și m-am îndepărtat de Tine!
Și, prin trăirea-mi păcătoasă, Te-am dat din viața mea afară,
Căci n-aveam loc și pentru Tine... Dar ai bătut a doua oară...

Răbdător și cu speranță, ani la rând ai așteptat,
Ca copilul de-altădată să-Ți deschidă de îndat'.
Însă lanțul de păcate, ce-n robie m-a legat,
Mi-a furat orice nădejde de-a mai fi eliberat.

Și în marea deznădejde, cautând cu disperare,
Să găsesc măcar o șansă de-a primi eliberare,
Cu suspine negrăite, acest suflet de ocară,
Suferea în agonie. Și Tu, din milă pentru mine, ai bătut a treia oară.

Și-n durerea sufletească, cu credință Te-am chemat
Ca să intri înăuntru, căci de lanțuri sunt legat,
Ca să-mi dai eliberarea din robia de păcat,
Căci doresc a fi pe veci fiica Ta de Împărat!

Îți mulțumesc, Isuse scump, că întotdeauna m-ai iubit
Și prin jertfa de pe cruce, Tu din nou m-ai mântuit.
Mă proștern 'naintea Ta, la tronul Tău de îndurare,
Căci în mare mila Ta m-ai salvat de la pierzare.

Și de-acum, pentru vecie, viața mea îți aparține,
Căci doresc o veșnicie să trăiesc numai cu Tine!
Iar când îngerul din ceruri va vesti a Ta venire,
Eu Te rog ca să m-ajuți să fiu gata de răpire!

(31 martie 2023)