Era un om. Acum e altul !

Era o data un om ce nu-l interesa
De ce si pentru ce, el pe pamant era,
N-avea un scop, o tinta, o cale
Era un pamantean care calatorea agale.

Un om de rand cu intrebari gramada,
Ce nu cauta raspunsuri niciodata,
Care credea ca viata de pe-acest pamant,
E viata lui, si-o va-ncheia candva-n mormant.

Nu se gandea ca Dumnezeu i-a dat
Porunci care sa le implineasca neincetat,
Si ca in fiecare zi ce pe pamant traieste
Copil de Rege poate fi, daca se pocaieste.

Dar a venit o zi cand a auzit Cuvantul
Care spunea ca intr-o zi, toti vom lasa pamantul,
Si inaintea Tronului de slava noi vom sta,
In fata Domnului Isus ce ne va judeca.

Pentru ca El e Mielul ce sangele-a varsat
Cand rastignit pe-o cruce, viata Lui si-a dat,
Ca intreaga omenire sa fie-n El iertata
Si sa-L avem cu totii pe Dumnezeu ca Tata.

Si-n mintea lui Cuvantul rasuna tot mai tare,
Mustrat de constiinta, isi ridica o intrebare:
Daca vom fi cu totii sus pentru judecata,
Cum voi ajunge eu acolo fara pata?

Punand-usi intrebarea din ce in ce mai des
Ca sa citeasca Biblia intro zi el a ales,
Si a citit o zi si inca doua, trei
Si-a inteles ca el nu are bun temei.

Si s-a umplut de teama, ca-n tot ce el facea,
Spre lauda Domnului, nimica nu era,
Si-a ingenuncheat smerit cu inima zdrobita
Si i-a cerut iertare pentru viata rau traita.

Si Domnul a venit si l-a nascut din nou
Si pentru vesnicie va fi copilul Sau.
Si-acuma ce va face de cand a fost iertat?
Va spune-n gura mare: Hristos fie laudat!