Elisei - Fiul sunamitei

Fiul sunamitei
2Regi cap. 4

Așa a fost cum i s-a spus
Un fiu frumos, ea a născut
A ascultat și s-a supus
Cu ochii, fiul și-a văzut

Copilul mare a crescut
Cu tatăl său, la câmp s-a dus
Dar o durere a simțit
La urmă, moartea l-a răpus

În brațele mamei s-a stins
Ea-n inimă avea durere
L-a dus și pe pat l-a întins
În a sfântului încăpere

Apoi soțului i-a cerut
O măgăriță să îi dea
La Elisei să meargă a vrut
Cu sluga, care o însoțea

Înspre Carmel s-a îndreptat
De la distanță a fost zărită
Spre ea, Ghethazi a plecat
Să vadă, dacă-i mulțumită

La Elisei când a ajuns
Genunchii, i-a îmbrățișat
Era întristată și a plâns
Ea, ce-a pățit, i-a relatat

De Domnul n-a fost înștiințat
Ce copilașul a pățit
Pe mama lui o mângâia
Și lui Ghethazi, i-a vorbit

Toiagu în mâna i l-a pus
Și l-a îndemnat să se încingă
Să meargă-n camera de sus
Pe copilaș, să îl atingă

Gethazi, se duce grăbit
Și la copil el a ajuns
Apoi toiagu-a folosit
Dar, n-a primit nici un răspuns

În urmă, Elisei venea
De sunamită însoțit
Vede că sluga se întorcea
Să-i spună, că n-a reușit

Sfântul, toiagul i-a luat
Se urcă în odaie, sus
Aici vede copilu în pat
Dar viața demult, i s-a dus

Și peste el sfântul se întinde
Iar trupul micuț s-a încălzit
Din nou în el viața s-aprinde
A strănutat și s-a trezit

Pe sunamită a chemat-o
Copilul viu, ei i l-a dat
Și apoi a binecuvântat-o
Ea, în genunchi s-a aruncat

Apoi cu fiul ei se duce
Ea, este o mamă fericită
Domnului mulțumiri I-aduce
Credința, i-a fost răsplătită.

va urma

Câmpia Turzii, 4 iulie 2012