Edenul Pierdut

Nu Eu, te-am aşezat în astă lume,
În plâns, în jale şi în chin,
Nu Eu, ţi-am umplut paharul
De-otrăvuri rele şi venin.
Nu Eu, ţi-am întunecat fiinţa,
De-i sufletul trist şi apăsat,
Ci... şarpele...
Duşmanul cel de moarte,
De care-ai tăi părinţi,
Au ascultat!
Prin şiretlicuri, "vorbe prietenoase'',
... Covoare roşii...
Puse sub călcâi,
Acelora ce, îi creasem,
Să-mi fie dragi,
... Şi-n care să-Mi arăt,
Iubirea şi ... dragostea dintâi.
Pe aceştia şi... alţii
De ieri, şi azi, şi mâine,
Îi doreşte ... mult
Duşmanul înrăit,
Să îşi lărgească împărăţia,
... a întunericului... dospit.
Pe voi vă vrea!
Să fiţi "în despărţire'',
De Dumnezeu Ceresc,
De Fiul Meu,
De Duhul Slavei,
Şi-a Lui Putere,
... Să nu ajungeţi... niciodată,
În raiu-Împărătesc!
Dar, un ''hotar de despărţire,''
Am pus în Golgota pe deal,
O Jertfă Sfântă,
În Rusalii,
Şi-un Singur Glas sfânt:
Ossanali!
Ascultă Glasul ce te strigă
Din Golgota, chiar din Rusalii,
Intră pe poarta pocăinţei,
Şi-L vei cunoaşte,
Pe Cel-'Nalt.
Cu El , vei trece prin ''Hotarul,''
Spre veşnicii, numai cu El!
Spre ţărmul sfânt,....
'N desăvârşire...
Unde te aşteaptă... EMANUEL!