Eclesiastul -Totul despre deşertăciune

Totul despre deşertăciune
(Ecles. Cap. 2)


În veselie să trăiască
Solomon, inimii îi spune
Şi fericirea să-şi găsească
Dar, totul e deşertăciune

Şi Solomon a hotărât
Cu înțelepciune să conducă
A băut vin, s-a înveselit
La bun sfârşit, totul să ducă

Multe vii, regele a sădit
Grădini cu pomi, care rodesc
Şi case mări a construit
Iazuri cu apă, ce stropesc

Mulţi robi şi roabe a avut
Pe întinse vai, turme de oi
Copii de casă a crescut
Şi a avut, cirezi de boi

Aur şi argint destul avea
S-a desfătat, cum a dorit
Femei destule, cât voia
Cântăreţi, ce l-au veselit

Şi a ajuns chiar cel mai mare
Înţelepciune multă avea
Şi tot ce a dorit sub soare
Le-a făcut după pofta, să

El inima nu şi-a oprit
Chiar de la nici o veselie
Asta a fost partea ce-a găsit
Cu trudă lui, să se mângâie

Apoi, toate îi par că sunt
Prostie şi deşertăciune
Sunt toate goană după vânt
Doar nebunie, el îşi spune

Înţelepciunea-i folosită
Aşa, precum lumină este
Iar nebunia e zidită
Şi noaptea, ea o prevesteşte

Dar şi înțeleptul şi nebunul
Aceiaşi soartă vor avea
De moarte, nu scapă niciunul
Deşertăciune-i, şi asta

Şi viaţa îi pară urâtă
Până şi munca îl scârbeşte
Ca să trăiască nu merită
Dacă tot moartea-i, asuprește

Iar cel care îl va urma
De munca lui se foloseşte
Căci nu a trudit pentru ea
Şi asta, deşertăciune este

Oricât omul s-a străduit
Când pleacă, aici, tot rămâne
Totul e goană după vânt
Şi totul, e deşertăciune

Truda lui de necaz e plină
Şi zilele-i sunt doar durere
Iar noaptea n-ar avea odihnă
Inima lui, linişte cere

Nu este altă fericire
Decât, ca să se împlinească
Să-şi îngrijească a lui trăire
Hrană şi vin ca să poftească

Şi binecuvântarea vine
Numai, din mâna Domnului
Că fără Domnul nu e bine
Se vede în toate, slava Lui

Căci fără El, nu-i bucurie
Slavă şi înțelepciune aduce
Iar acel care bine ştie
Viaţa prin Lege îşi conduce

Pe acela, Domnul îl iubeşte
De grijă îi poartă şi ferit
Iar cel care nu se smereşte
Ca să adune-i, osândit

Să strângă mult şi să adune
Şi să se zbată, să muncească
Când moare, la altul rămâne
Pe toate să le folosească.

va urma

Câmpia Turzii, 23 mai 2013