Dumnezeu, de sus, din ceruri...

Dumnezeu, de sus, din ceruri...

Dumnezeu, de sus, din ceruri,
Vede tot ce e-n ascuns.
Şi pe cel ce stă în chefuri
Şi pe cel ce îndeajuns
Nu mai are: nici mâncare,
Nici bănuţi a cumpăra...
Şi se uită cu mirare
Ce mai e-n strachina sa.
El e martor şi priveşte
Şi ziua umbletul tău,
Ştie ce-ai şi ce-ţi lipseşte;
Este Mare Dumnezeu!
El le cântăreşte toate
Şi vrea să-ţi dea izbăvire.
Să te scape, Domnul poate.
Te-a chemat la mântuire.
Şi când ai, şi când n-ajunge,
Tu, să-i rămâi credincios.
Să poată să te ridice
Când va veni glorios,
Să te poarte sus în slavă,
Mielul Sfânt şi iubitor
Tu, să-I semeni şi în slovă,
Fii la fel de iertător
Cum a fost şi El cu tine,
Cum în braţe te-a luat,
După ce L-ai bătut bine
Şi după ce L-ai scuipat...
- Eu? Isuse, Doamne, când,
Am făcut aşa ceva?
Nici nu mi-a trecut prin gând
Doamne, a Te supăra...
Ochiul tău când a fost rău,
L-a-ntristat pe Dumnezeu.
A lăsat lacrima Sa
Să curgă, a te ierta.
Şi când de rău ai vorbit
Pe un frate, pe-unul mic,
Tu, pe Domnul L-ai lovit
Ca şi cum L-ai biciuit.
Nu-nţelegi cât te iubeşte!
Câte şanse El ţi-a dat!
Ascultă! Şi te opreşte!
El pe braţe te-a purtat,
Şi-a avut o milă mare
Că tu încă mai trăieşti,
Te-a salvat de la pierzare,
Arată-I că Îl iubeşti!