Dor și visare

Din pieptul vremii au curs prin văi ascunse,
Dor ne înaripat și visu-mi ne-mplinit,
Până când într-o iesle Te-am găsit, Isuse,
Să fii dorul meu viu, vis sfânt spre infinit.

O stea mai sus de-a constelațiilor legi,
Din Cer coboară printre razele de Soare,
Să îndrume pașii, ghidul unei lumi întregi,
Spre Copilașul sfânt, Dragoste și Salvare.

O clipă-mi fulgeră în ochi ciudatul nimb,
Prin urechi trecu glas clar, nepământesc,
Brațe mi s-au întins, direcția să-mi schimb,
Să mă adun, din rătăciri să mă opresc.

Acum mi-e ieslea inimii un vad curat,
Sub ploile de har, în sfântă revărsare
De apă dulce, cum nimeni nu mi-a dat,
Doar Tu Isuse, în dor sfânt și-n visare.

Cuvintele traduse ca lacrimi și suspine,
Aduse, de-al meu dor, din spații ancestrale,
Îmi spun că vei veni, Tu ești Acel Ce vine,
Te voi întâmpina cântându-Ți Osanale.

Iar visul, nădejdea care mi-ai dat Isuse,
Rămâne adevărul, teorema demonstrată
Prin Apa Vie din palmele-Ți străpunse,
Prin Pâinea coaptă pe-a Golgotei vatră.

Dorul meu aprins, visarea, le-așez alăturea
În zborul înspre Cer, curat, îngemănate,
Ca un avânt pe aripi, când mă vei chema,
Când norul ce Te-ascunde, se dă la o parte.

Atunci când sunetul va fi doar armonie,
Un imn de „Slavă Ție!”, îmi va fi cuvânt,
Vederea, Razele Ochiului Tău, Lumina vie,
Voi fi numai Iubirea salvată din pământ.

Slăvesc pe Dumnezeu, Isus și Duhul Sfânt,
Veșnica Iubire, indestructibila perfecțiune!
Îți mulțumesc Isuse că vei veni-n curând
Și veșnic mă voi bucura, voi trăi prin Tine.

Amin!

alăturea=alături(regionalism)