Domnul poate!

DOMNUL POATE!

Ce e strâmb, nu se poate îndrepta. Slab e omul!
Indreptarea celui strâmb îl poate face Domnul.
Ce e strâmb, n-are putere să se poată îndrepta,
Domnul poate şi are voia, vino azi, fă voia Sa.

Dacă tu lipseşti la număr, vino azi ca să te treacă,
Domnul poate îndrepta pasul tău pe calea dreaptă.
Poate viata să ti-o schimbe, să îţi dea o nouă viaţă,
Soarele iubirii să-ţi răsară, în fiecare dimineată.

Dacă azi povara grea, simţi c-apasă tot mai greu,
Vino azi şi dă-I povara, la cruce m-am plecat şi eu.
Acum, El mă-nviorează, mă sprijină braţul Său.
Vino! Domnul te aşteaptă, cu tot păcatul tău.

El poate schimba umblarea, chiar şi gândul tău,
Te sfinţeşte în iubire Sfântă, curăţă tot ce e rău.
În Sângele Sfânt te spală şi îţi dă o viaţă nouă,
Vei vedea cu ochii, cerul, într-o lumină nouă.

Ce te opreşte să te apropii de Sfântul Mantuitor?
În Harul iubirii Sale, dă vesnicia, oricăru-i doritor.
Nu sta în nepasare, vremea trece, nu stă-n loc,
Păcatul te trage spre dogoritorul iaz de foc.

Domnul iartă azi pacatul, te sfinţeste, curăţeste,
Fiinţa ta o schimbă-n bine, haină nouă-ţi făureşte.
Pâinea vieţii-ţi dăruieşte, ia povara când ţi-e greu
Şi când pasul tău slăbește te sprijină braţul Său.

Dacă şchiopătezi pe cale, vine şi îţi leagă rana,
Te strânge-n braţe, cum face cu copilul, mama.
Veghează-n dragoste, să nu te abaţi pe cale,
Priveşte spre El şi uită-ţi toate lacrimile tale.

Din valea plângerii, te scoate şi pune pe stancă,
Îţi vindecă orice durere, oricât ar fi de adâncă.
Viaţa ta ancoreaz-o bine, bine-n Domnul Isus,
El este Calea, Adevărul, şi Viaţa! Aşa cum a spus.

Vino la Isus, omule! Omule, hai te deşteaptă!
Nu tot amâna, timpul, după tine n-aşteaptă.
Domnul ţi-a pregătit o haină a neprihănirii,
Ţesută cu migală şi răbdare, din firul iubirii.

În viaţa ta nouă, va iradia bucuria iertării,
Va ţâşni izvorul luminii în urma schimbării.
Vei fi un alt om, vei avea o altă măsură,
Căci Domnul preschimbă-n iubire, a ta ură.

Vei iubi necondiţionat şi va curge îndurare,
Vei avea milă şi de cei ce-ţi fac supărare.
Vei privi cu alţi ochi şi pe cei ce-n tine lovesc,
Le vei da multă iubire, preţuind Harul ceresc.

Va izvorî în tine, un noian de înduioşare,
Mirul milei va umple inima ta, cu iertare.
Vei unge cu balsam răni și vei mângâia,
Din iubire, sufletu-ţi va revărsa bucuria.

Va înflori zi de zi, în tine, neprihănirea.
Scriptura îţi va curăţi mintea şi firea.
Lăstarii neprihăniri vor creşte viguros
Căci în tine, va locui şi va trăi Cristos.

Vino la Isus, până mai e Har. N-ai ce aştepta.
Mâine ce e strâmb nu se poate îndrepta.
Harul va fi luat şi ce lipseşte nu se va găsi,
Nu va mai putea fi trecut la număr, va lipsi!

Vino! Nu întârzia, lacrimile azi să-ţi curgă,
Căci s-ar putea să fie azi, ziua cea din urmă.
Astăzi, dacă ne plecăm la cruce, ne îndreaptă,
Astăzi, dacă ne smerim, Domnul ne mai iartă.