Despre deșertăciune

1. Pleavă și deșertăciune se alege-așa curând
de tot ce-și câștigă lumea, fără dragoste lucrând.

2. E ciudat ce greu văd unii ce deșertăciune-i tot,
ce pe lume-atâția oameni
mai presus de-orice socot.

3. Tot ce vor lua din lume cei ce mor fără folos
va fi doar deșertăciunea vieții lor târâtă-n jos.

4. Fum și spuză-s toate-n lume:
astăzi sunt iar mâine nu-s;
e ciudat ce mulți din oameni, totuși, nu se uită-n Sus.

5. Cinci minune după moarte vede omul cu amar
tot ce-ar fi putut în viață - dar atuncea-i în zadar!

6. Pot bogații spune, oare, ceva chiar al lor având,
în afară de mormântul unde-ar putrezi-n curând?

7. Nu uita ceva statornic între cele trecătoare.
Vrei avere-adevărată?
Caută-averea viitoare.

8. O, ce puțin găsește omul în ce dorește cel mai mult!
La gându-acesta ar fi bine
întotdeauna să ascult!

9. Planta cea prea des mutată
nu rodește niciodată -
câți tot schimbă locul lor
bătrâni-vor fără spor.

10. Nu te crede că ești dascăl până n-ai fost ucenic;
cel ce n-a-nvățat temeinic
nu va ști cinstit nimic.

11. Oricât de frumos străluce soarele pe cer acum,
tot către-un apus coboară,
tot spre-o noapte-i al său drum;
oricât ești de tânăr astăzi,
de-nvățat și de iubit,
nu-ți uita nici tu sfârșitul:
fă azi saltul fericit.

12. Nu privi cu lăcomie la nimic ce nu ți-e drept;
tot ce e deșertăciune nu-l înșală pe-nțelept.
Toate-acestea îl înșală numai pe-un nechibzuit
care-și vede nebunia după ce s-a prăbușit.