Daniel - Visul şi tâlcuirea lui

Visul şi tâlcuirea lui


Daniel acum, visul îi spune
Îi aminteşte ce-a visat
În faţa faptelor îl pune
Iar împăratul e mirat

De chipul care l-a visat
Şi de măreaţa-i strălucire
Cu capul din aur curat
Din argint pieptul şi mâinile

Iar pântecele, coapsele
Din aramă erau făcute
Fluierele picioarelor
În lut şi fier erau bătute

Iar împăratul a privit
La chipu mare, înfricoşat
Şi-o pietricică l-a lovit
Picioarele i-a sfărâmat

Cu totul apoi s-a zdrobit
Ca pleava-n arie era
Duse de vânt, nu s-a găsit
Nimic, din măreţia sa

Doar piatra care l-a sfărmat
Ea singură, s-a mai găsit
Într-un munte s-a transformat
Pe tot pământul s-a mărit

Iar împăratul asculta
Era uimit de-a lui ştiinţă
Căci tânărul totul ştia
Prin Domnul, avea biruinţă

Când totul i-a fost relatat
A început să-i tălmăcească
Şi toate i le-a arătat
Care aveau să se împlinească

Capul cel din aur curat
Era a lui, împărăţie
Alta, după ea a urmat
Şi-n urmă, a treia o să vie

A patra, ca fierul va fii
Va rupe tot în calea lui
Şi lutul tot îl va zdrobi
Ca pulberea pământului

Fier şi cu lut amestecat
Ca legăturile omeneşti
Totul va fi numai legat
Nu poţi ca să le contopeşti

Dar iată o împărăţie vine
Ce nu se poate nimici
Puterea Domnului o ţine
E tare, nicicând n-a pieri

Aceasta-i piatra ce-a visat-o
Măritul Nebucadneţar
Domnul inima i-a nştiinţat-o
Prin Daniel cel plin de har

Şi atunci măritul împărat
S-a înspăimântat şi a căzut
Cu faţa la pământ a stat
Şi-a cugetat şi s-a temut

El, multe jertfe a adus
Pe Dumnezeu ca să-L îmbune
Şi tânărului el i-a spus
Că Domnu-I, singurul în lume

Că-I Domnul cel adevărat
Căci numai El putea să ştie
În visul lui ce s-a întâmplat
Şi ce urmează ca să fie

Pe Daniel l-a înălţat
Şi daruri scumpe i-a adus
El trecere a căpătat
Mai mare-n Babilon, l-a pus

Dar toate el le-a refuzat
La curte a dorit să stea
La prieteni totul el le-a dat
Căci asta a fost voia sa.

va urma

Câmpia Turzii, 20 octombrie 2013