Daniel-Daniel mai are vedenii

Daniel mai are vedenii


Al treilea an de domnie
Ajunge Cir, ce-i împărat
Aude de-o nenorocire
Prin Beltşaţar, Cuvântu-I dat

Daniel numit Belşaţar
Are o vedenie de sus
E un prooroc cu mare har
Vorbeşte, ce Domnul i-a spus

Proorocul în jale era
El, care nu a mai mâncat
Nu se ungea, nu se îngrijea
Trei săptămâni în post, a stat

Apoi, el o vedenie are
Pe malul unui râu era
Stătea acol cu teamă mare
Şi înspre ceruri se uita

Şi vede un Om îmbrăcat
Cu o haină de in subţire
Cu un brâu de aur curat
Ce îl fixa cu a Lui privire

Trupul ca şi o piatră tare
De hrisolit parcă era
Faţa-I lucioasă, ca un soare
Ochii, ca flacăra-I ardea

Şi ca arama lustruită
Picioare şi braţe avea
Glasul ca marea învrăjbită
Ca lumea cea mare, vuia

Proorocul singur a văzut
Vedenia ce s-a arătat
Dar cei ce l-au însoţit
La fel de tare s-au speriat

Cu toţii se înghesuiau
Să fugă şi să se ascundă
De ce-au simţit, ei se temeau
Căci nu ştiau ce se întâmplă

Proorocul singur s-a trezit
La faţă, tot era schimbat
El se temea, era îngrozit
Şi vlaga din el, l-a lăsat

Când vorbe Omul a rostit
Proorocul chiar a leşinat
O mâna însă l-a atins
Şi pe genunchi, l-a aşezat

Omul, cu Daniel vorbeşte
Îi spune că este trimis
El în picioare se trezeşte
Din nou de Om, a fost atins

I-a spus ca să nu aibe teamă
Caci Dumnezeu l-a ascultat
Să se supună, sa i-a seamă
La toate, ce s-au arătat

Proorocul asculta tăcut
Dar buzele îi sunt atinse
Acum el nu mai este mut
Şi a lui spaime, sunt învinse

Şi iarăşi el a fost atins
Si o putere a simţit
Iar Omul din nou lui i-a zis
Si cu putere, l-a întărit

Şi pe Om, ca să îi vorbească
Proorocul acum l-a rugat
Ce vrea sa îi destăinuiască
E pregătit, de ascultat

Omul, de Mihail îi spune
I-a fost de mare ajutor
Persia, Grecia, supune
Căci nimeni, nu-i nemuritor.

va urma

Câmpia Turzii, 3 noiembrie 2013