Daniel -Cuptorul încins

Cuptorul încins


Un ordin împăratu a dat
Un chip de om, să se-ntocmească
De şaizeci de coţi de înalt
Şi şase coţi lat, să-l zidească

În valea Dura a fost făcut
Sfinţit apoi urma să fie
Şi împăratul a ţinut
Ca întreaga curte, ca să vie

Slujbaşi mulţi şi îngrijitori
Prezenţi au fost, se minunau
Şi viestiernici, dregători
Cu toţi miraţi, la chip priveau

Al crainicului glas vesteşte
De toţi se face auzit
Şi tuturor le porunceşte
Să se închine, negreşit

Chitări, cavale vor cânta
Şi alăute şi cimpoaie
Cu toţii se vor închina
Pân la pământ, să se îndoaie

Şi tot poporul adunat
Ce a venit chipul să-l vadă
S-au ploconit, s-au închinat
Şi greu puteau ce văd, să creadă

Un ordin împăratu a dat
Cel ce refuză să se închine
Oricine n-ar fi ascultat
E pedepsit, cum se cuvine

Pedeapsa ce se anunţa
Era cruntă, usturătoare
Pentru ca-n foc îi arunca
Pe acei, ce nu dau ascultare

Când muzica s-a auzit
Cu toţi smeriţi, s-au închinat
Dar cei din Iuda s-au ferit
Ei, niciunul nu s-au plecat

Haldeii ce i-au urmărit
Miraţi au stat de ce-au văzut
La împărat ei au pornit
Li se părea de necrezut

Iar împăratu a căutat
Ca apărarea să le ia
El nu credea c-au cutezat
Ca să încalce porunca sa

Din nou chitări s-au auzit
Cu toţii, la pământ erau
Cei trei erau de neclintit
Numai ei, nu se închinau

Iarăşi haldeii au văzut
Pe cei ce nu s-au închinat
Şi i-au făcut de cunoscut
Iubitului lor, împărat

Abed Nego şi cu Meșac
La împărat au fost chemaţi
S-au dus însoțiți de Şadrac
La întrebări, au fost luaţi

Cei trei tineri au refuzat
La chip cioplit să se închine
Şi chiar să moară au acceptat
Decât să facă ce le spune

Şi curajoşi ei au vorbit
Căci numai Domnului se închină
Iar împăratu a fost uimit
I-a acuzat de mare vină

Cuptorul a fost pregătit
Şi încălzit peste măsură
Pe ei în foc i-au azvârlit
Căci n-au voit să se supună

Ce împăratu a poruncit
În tot, trebuia respectat
Cei trei care s-au răzvrătit
Pedeapsa mare au căpătat

Mantale, cămăşi şi izmene
Toate cu ei în foc s-au dus
Dar în cuptor s-au văzut semne
Care veneau din Cer, de sus

În loc de trei, patru erau
Nimic din ei, nu s-a clinitit
Prin flăcări toţi patru umblau
Erau toţi vii, nu au murit

Erau toţi patru neatinşi
Şi pe ei focul nu-i ardea
De flacări toţi erau cuprinşi
Al patrulea, din Cer era

Iar Nebucadneţar speriat
Cu ochii lui, tot a văzut
Pe Domnul cel adevarat
Minunile, ce le-a făcut

Cei trei din cuptor au ieşit
Totul era ca la început
Nimic din ei nu s-a clintit
Toţi s-au mirat, de ce-au văzut

Iar împăratul a îndrăznit
Pe Dumnezeu să-L pomenească
În faţa lor, L-a preamărit
Şi-a dat poruncă să-L cinstească.

Pe Domnul celor trei iudei
Nimeni de rău, să nu-L vorbească
Pedeapsă va fii peste ei
Dacă, au să-L nesocotească

Într-un morman de murdărie
A lor case se vor preface
Cei ce-au văzut, toţi ca să ştie
Minunile ce Domnul face

Iar pe cei trei i-a înălţat
În mare cinste i-a ţinut
Averi din Babilon le-a dat
De acum, îi prețuia mai mult.

va urma

Câmpia Turzii, 23 octombrie 2013