Ce ape mari...

Ce ape mari... .

Ce ape mari ascunde omul, care-i fățarnic pe pământ
El stă la pândă să lovească, pe cel neprihănit și sfânt,
El îți vorbește cu trufie, cu glas mierlos și prefăcut,
El n-are frica nici de oameni și nici de Cel ce l-a-ntocmit

Cu limba lui stârnește certuri, ca să aducă dezbinări
Și n-are pace nici odihnă, de când apune-al zilei zori,
La frații lui găsește vină, pe el se vede cel mai bun,
Se uită-n sus cu semeție și nu mai vede-al milei drum

În ape mari de răutate, se scaldă omul păcătos,
El uneltește planuri rele și umblă după-al lui a lui folos,
Din gura lui aruncă ură, batjocorind lucrarea Lui,
Dar toate sunt de El văzute de ochiul sfânt al Domnului

Căci Domnul știe și cunoaște
Și El lucrează pe pământ,
Și cârmuiește cu dreptate, și apără pe cel ce-i sfânt,
Transformă omul din țarână și-l prelucrează în cuptor,
Din păcătoși își face sfinții, și își conduce al lui popor,

Le trece toate cu vederea, Isus cel Mare Creator,
În sânge sfânt pe toți îi spală și-i lămurește în cuptor,
E Mielul sfânt, e Împăratul ce S-a jertfit pentru cei răi,
Transformă oamenii din vale și-i pune pe-ale Sale căi,

De-ar fi păcatul cât nisipul, întins pe margini de ocean,
Isus îi iartă și-i conduce, spre Țara sfântă, Canaan,
Cei ce-au ascultat de Domnul, în slava Lui atunci vor sta,
Iar omul rău care hulește, către iad va alerga

În Sfânta Lui Împărăție nimic spurcat nu va intra,
În fața tronului de slavă, în haine albe toți vom sta,
E vrednic Mielul de cântare, ce viața pentru noi Și-a dat,
În veci de-a pururi El rămâne, în veci să fie lăudat!

Amin
Floarea