Calea sfântă...

Calea sfântă...

Multe căi se par că -s bune, și se văd că urcă-n sus
Dar nu văd că merg alături, nu mai umblă cu Isus
Mulți o văd că este dreaptă, dar aleargă spre păcat,
Viața lor nu e schimbată, și se-ndreaptă către iad

Nu e largă calea aceasta și puțini se duc pe ea
Ei se încred în Domnul slavei,
Chiar de spinii-s mulți pe ea
Sunt și piedici, suferințe, lacrimi multe uneori
Dar noi credem pe Mesia care a urcat spre nori

Calea bună este sfântă şi îngustă, este una
Și pe ea umblat-a Domnul, unde a purtat cununa,
A pornit Avram și Iacov, și Isac, neprihănit
Au rămas pe calea sfântă, și au fost de neclintit

Și Ioan a mers cu Domnul, Pavel, Iacov, Samuel
Ținta lor a fost iubirea, mare pentru Dumnezeu
Filip, a urmat pe Domnul, Toma și cu Ezechiel
Au lăsat în urmă totul, și-au pornit pe drum, cu El

Mulți pornit-au din iubire, dar pe drum s-au rătăcit
S-au amestecat cu lumea și pe drumuri s-au oprit
Este greu pe calea îngustă, dacă tot privești 'napoi,
Dar tu, ține-te de Domnul, care e mereu cu noi!

Calea sfântă e trasată cu versete din Scripturi,
Ce-s lăsate pentru oameni să primească sus cununi
Este plină de suspine, de urmași ce s-au jertfit,
Au rămas pe ea cu Domnul, și în suflet l-au primit

Nu L-au părăsit ca Dima, care lumea la atras
Nici ca Iuda ce-L vânduse și cu punga a rămas,
Ci s-au dus în lumea mare ca spună despre El
Despre jertfa Lui supremă, despre sfânt, Emanuel.

Amin
Floarea