Cain si Abel- Eva, devine mamă

Eva, devine mamă
Genesa cap. 4

Adam şi Eva în păcat
Edenu acum, era departe
Ei viaţa şi-au continuat
Urmarea lui, aveau s-o poarte

Şi doi fii Eva a născut
În mare chin şi-n suferinţă
Pentru păcatul ce-a făcut
Că-n Domnul n-a avut credinţă

Unul din fii păstor a fost
Şi animale el creştea
Şi chibzuit, lucra cu rost
Numele lui, Abel era

Din turmele lui aducea
Tot, ce era bun, Domnului
Domnul cu dragoste-L privea
Totul era pe placul Lui

Iar Cain, lui îi era frate
Lucra pământul şi trudea
La Domnul aducea bucate
Dar Domnului, nu Îi plăcea

Nicicând el nu se străduia
Pe Domnul, să Îl mulţumească
Ce era bun, nu alegea
Domnului, ca să-I dăruiască

Invidia rău Îl rodea
De răzbunare, înrăit
Răul în el se aduna
Şi crima-n gând, s-a zămislit

Pe câmp să meargă, s-a decis
Cain pe Abel, l-a îndemnat
Aici, fratele şi-a ucis
S-a prefăcut, nevinovat

Dar Domnul, toate le vedea
Şi pe Cain l-a întrebat
De al său frate, ce ştia?
Dar Cain, totul a negat

În faţă Dumnezeu i-a spus
"De astăzi vei fi blestemat
Pe fratele tău l-ai răpus
Pribeag să fii, si înstrăinat

Pământul este blestemat
Sângele fratelui tău, strigă
Şi tihna ta s-a terminat
Iar viaţa o să-ţi fie o fugă"

Cain privea înfricoşat
Spre Domnul ce totul ştia
In sinea lui recunoştea
Dar, îndurare acum cerea

Milă să aibe acum ar vrea
Ca sa nu fie omorât
De cei pe care-i întâlnea
Fiind pe pământ, un rătăcit

Promisiunea a primit
Că viaţa lui va fi cruţată
Spre ţara Nod, el a pornit
Şi si-a trăit viaţa pătată

De sângele celui ucis
Care al său frate a fost
S-a împlinit ce Domnu-a zis
Şi viaţa i-a fost fără rost.

Sfârşit.

Câmpia Turzii, 5 decembrie 2011