Ca un tăciune scos din foc

În sala cea frumoasă, pe marea de cristal
Se afla un tron de aur cu pietre de opal,
În limpezimea sticlei se oglindea senin,
Un chip de Împărat, un Rege Sfânt, Divin.

Era Împăratul Slavei, Cel fără de sfârșit
Purtând a Sa coroană pe capu-I strălucit.
De patru serafimi era înconjurat
Ce-L lăudau cu drag neîncetat.

Ce glorie divină! Ce puritate sfântă!
Toți îngerii din cer L-adoră și Îi cântă,
Căci El e Dumnezeu, Cel Veșnic și Cel Sfânt
Și nimeni nu-I ca El în cer și pe pământ.

Acolo sus în cer la tronul de îndurare
Fusese adus un om cu hainele murdare,
Era marele preot, Iosua, fiul lui Ioțadac
El era acuzat, de cel mai mare drac.

-Domnul să te mustre Satano! Tu nu te temi deloc?
Nu este el, Iosua, un tăciune scos din foc?
Și chiar așa pătat, în hainele murdare
În fața Îngerului, stătea drept în picioare.

Iar Îngerul îi spuse: Să nu te pierzi cu firea
Am să îți curăț Eu toată nelegiuirea.
Dezbrăcați-l acum de hainele murdare,
Să îl îmbrac în haine de mare sărbătoare.

O voce se auzi în aula înaltă:
-Pe cap să i se pună o mitră curată!
El era Zaharia, profetul Domnului,
Ce toate le văzuse în viziunea lui.

***
Ca un tăciune scos din foc, așa suntem și noi,
Poporul lui Hristos din lumea de noroi.
Din Iadul întunecat, din focul veșnic viu
Atâta-i de urât că nu vreau să-l descriu.

De Domnul nostru Isus din iad am fost salvați,
De murdăria vieții fuserăm curățați
Ne-a îmbrăcat în haine de in strălucitoare,
Ne-a îmbrăcat de nuntă, de marea sărbătoare.

Și ne așteaptă în cer cununa minunată
Cum noi, în lumea asta nu am văzut vreodată.
Isus e Domnul nostru, El e Mântuitorul,
Prin sângele Său sfânt și-a curățat poporul.

E gata ca să ierte și să restaureze,
Din iadul arzător El vrea să te salveze,
Vino la Domnul căci este plin de har
Și mântuirea Lui ai s-o primești în dar.

Amin!
1.03. 2026