Am auzit cândva un glas

1. Am auzit cândva un glas…
Știam că Dumnezeu mă-ndrumă
Eu m-am oprit din al meu pas
Și-am ascultat în acel ceas
Tot ce voia să-mi spună:

2. “A câta oară Mă refuzi;
Și te bazezi pe tine. . ?
Când EU privesc cum te ascunzi
În taină, ochii tăi sunt uzi
Dar tot nu strigi spre Mine

3. Când știu și văd durerea ta
Mereu privesc cu milă…
De M-ai chema, te-aș ajuta
Căci tu ai preț în fața Mea
Dar mă alungi cu silă

4. Te văd cum suferi încercat
Lipsit de orice speranța
Îngreunat de-al tău păcat,
Pe Mine M-ai abandonat
Și treci grăbit prin viața

5. Dar Eu te chem, zi după zi
Îți pot da biruința
Căci te iubesc cum nici nu știi
Vreau sa Mă chemi, șj Voi veni
Când treci prin suferință.

6. Și dacă adânc ești vinovat
Iar azi te simți nevrednic
Copilul meu, nu te-am uitat
Căci încă-n viață te-am lăsat
Te chem, din întuneric.

7. Eu te primesc așa cum ești
Eu îți pot da salvare
Înconjurat de vorbe seci
Lovit de-ale lumii valuri reci;
Pot scrie-n dreptul tău: IERTARE

8. Vreau astăzi fruntea să-ți ridici
Căci Eu stau lângă tine!
De acum să poți mereu să zici
Că Eu îți birui orice frici
Și să te ții de Mine.

9. Să lași de o parte ce-i stricat
Ce-i rău în a ta viață;
Și să devii un om schimbat
Cu haină albă, alb curat
Să primești iar speranță.”

10. Am înțeles atunci chemarea.
Căci El știa durerea mea!
Și am ales apoi și calea
Căci doar la El ai rezolvarea
Dacă-l accepți în viața ta.

11. Deci vino și nu amâna
Căci poate-i ultima strigare.
Curând, ceasul va suna;
Cui ai slujit, cu-acel vei sta
Vino, cât încă ai suflare.

12. Nu te opri la orice glas
Nu te opri-n zadar pe drum,
Tu nu știi timpul ce-a rămas
Sau când va fi un ultim pas
Deci, vino! Vino acum.