"Aidoma..." zice Domnul

"Aidoma..." zice Domnul, Dumnezeul Prea-Înalt,
Că va fi și la venirea Celui Binecuvântat
Ca-n Sodoma și Gomora, pân-la culme vor ajunge,
Până sus în cer la Domnul plângerile vor ajunge.

Căci pământul s-a stricat, la păcat toți s-au dedat
Și trăiesc în desfrânare azi pe față-n ziua mare.
Oameni vor face tot ca și pe vremea lui Lot,
Vor trăi în desfrânare și mare destrăbălare.

Ne'nfrânați, neîmblânziți vor trăi-n vremea din urmă
Și ce mulți amăgitori se vor strecura prin turmă.
Dar acei ce vor sta treji, ei vor fi mereu viteji
Și vor fi biruitori; cei ce sunt ascultători.

"Aidoma, aidoma..." Ia aminte azi pământ,
Căci din cer vorbește Domnul prin cutremur de pământ.
Pregătește-te, tărână, astăzi până mai ai glas
Și mai strigă către Domnul căci puțin a mai rămas.

Vai, stricată-i omenirea, ca-nainte de Potop
Când badjocureau venirea apelor ce-au distrus tot.
"Vai, pământ!" Se-aud in zare strigăte de disperare
Când pe norul Glorios se va arăta Hristos.

Vaite și chinuri grele peste Lume va veni,
Când Hristos la cer, la Domnul, Biserica Își va răpi.
Tu ce azi mai zici că ai timp ca să te pocăiești
Ție nu-ți răsună Glasul vremii să te pocăiești?

Nu mai amâna o clipă, nu mai sta pe gânduri dus,
Nu auzi că azi te cheamă glasul blândului Isus?
O, ce mare fericire pentru tine prieten drag
Dacă-L vei primi pe Domnul; El să-ți fie Tată drag!

Vino azi în Arca sfântă; El e marele Vapor
Ce va înălța spre Stele pe salvații din popor.
El pe mine m-a chemat și azi sunt un om salvat,
Căci e har și îndurare; Mântuirea-n dar mi-a dat.

Pe mine când m-a chemat Dumnezeul Prea-Înalt,
Eram un bulgăr de țărână, un pământ pietros uscat
Și în marea-I îndurare El cu milă m-a privit,
Iar din ochii Lui au curs lacrimi findcă m-a iubit.

Am simțit cum calde lacrimi, pe pământul secetos,
Înmuiau încet pământul ce era așa pietros.
Și cu multă duioșie și din milă, mare har,
A născut din nou la viață pe un păcătos fugar.

Lacrimile din grădina unde Domnul meu a plâns
Au udat din nou țărâna și la viață m-au adus.
Pentru tot păcatul Lumii a băut întreg paharul
Și la Viață a adus multă omenire Harul.

Vino ca să scapi de focul ce va arde-ntreg pământ
Și să fii pe veci cu Domnul în Ierusalimul sfânt
Până Ușa e deschisă -a gigantului Vapor-
Ce se va-nălța spre stele cu salvații din Sion.

Vor dori atuncea moartea și ce mulți vor căuta
Ca să scape de urgia ce Cuvântul prevestea.
Vor striga din chinuri grele cei ce stau nepăsători
Când vedea-vor către nor zbor de porumbei în stol.

"Aidoma, aidoma..." mai răsună sfântul Glas
Ce cheamă la mântuire oile ce-au mai rămas.
El te strigă căci te vrea ca să urci în barca Sa
Căci în curând va suna, Arhanghelul cu Trâmbița.

Amin