Acum Eu stau si bat

Acum Eu stau şi bat.

De unde Sunt?...
Și ce doresc?...
Ce am Eu pentru tine?
Ascultă...
Am să îți vorbesc,
Și ai să înțelegi tu bine.

Eu, locuiam în cerul sfânt
În slavă și lumină,
Dar am venit jos pe pământ,
Ca să Mă nasc din tină.

Și am luat trup omenesc
Ca să seamăn cu tine,
C-an lume, când am să sosesc
Să Mă înțelegi mai bine.

În iesle, Eu am fost născut,
Și am fost culcat pe paie,
Căci pentru Mine n-a avut,
Nimeni, nici o odaie.

Dar totuși Eu am început
Să răspândesc Iubirea,
Și în Mine, toți ar fi putut,
Să afle mântuirea.

Căci Eu de aceea am venit,
Să scap de la pierzare
Pe acela ce M-ar fi primit,
Și să îi dau iertare.

Dar oamenii n-au înțeles
De ce aveau ei parte,
Și atunci cu toții au ales,
Ca să fiu dat la moarte.

Și am fost pus pe o cruce,
Sus, afară din cetate,
Și atunci, am suferit nespus
Pentru a lor păcate.

O peșteră Mi-au pregătit,
Ca loc de înmormântare,
Și pentru veci ar fi dorit
Să rămân în uitare.

Apoi, totul s-a petrecut
Cum era scris în Carte,
Și doar trei zile au trecut
Și am înviat din moarte.

Și am plecat de pe pământ
Căci Mi-am sfârșit lucrarea,
Dar v-am lăsat al meu Cuvânt,
Ca să vă arate Calea.

Atunci puțini au acceptat
Cereasca mea chemare,
Și omenirea și-a urmat
Drumul către pierzare...

Astăzi, din nou Eu am venit
În lumea de păcate,
Și vreau ca azi să fiu primit
Ca să vă scap de moarte.

Și am început din nou să bat,
La inimi zăvorâte,
Dar au rămas cum le-am aflat...
Au rămas, împietrite.

Cuprins de dor, Eu am oftat
Pentru aceștia care,
Așa ușor ei au ratat
Și ultima chemare.

Și am pornit apoi pe drum,
Prin lumea de suspine
Și în sfârșit, iată, acum
Am ajuns chiar la tine.

Și plin de dor, acum Eu bat
La ușa ta încuiată,
Căci pentru tine am lăsat
O lume minunată.

Mi-am lăsat tronul strălucit,
Și ceru-n sărbătoare
Doar pentru tine am venit,
Ca să-ți aduc salvare...

Dar azi, nici tu nu vrei să asculți
Chemarea mea de pace?
Dorești să mergi cu cei mai mulți?
Chiar nu dorești tu pace?


Poți oare, astăzi să respingi
O dragoste curată?
O...nu vrei azi să te convingi,
Nu vrei să fi iertată?

Nu vrei Să-L ai pe Dumnezeu
Stăpân în a ta viață?
Nu vrei ca Să-L slujești mereu
Și Să-L vezi față în față?

N-ai vrea să te întâlnești cu El
La marea sărbătoare?
Și sus, la marele apel,
N-ai vrea să fi tu oare?...

Cuprins de dor, Eu încă stau
În fața ușii tale.
Căci te iubesc și încă vreau
Să-ți dăruiesc iertare.

Din nou Eu bat, și încă aștept
La ușa ta încuiată,
Și-mi saltă inima în piept
Dorind să Î-mi deschizi odată...

Cât încă stau la ușa ta...
Deschide până nu-i târziu,
Căci după ce Eu voi pleca
Chiar de-ai plânge și-ai regreta,
E prea târziu....e prea târziu.