E viu Rascumparatorul...

E viu Răscumpărătorul

Noi ştim că-al nostru Răscumpărător
E viu acum şi-İ viu pentru eternitate
E viu în noi şi e mereu învingător
Cu El trăirea rodeşte doar seninătate.

A fost ’nălţat cu ură pe lemnul blestemat
Căci nu i-au înţeles cereasca misiune
Pe toţi la viaţă de credinţă i-a chemat
Fără tradiţii seci şi fără-ntinăciune.

L-au prins şi L-au tratat cu barbarie
Scuipându-İ faţa ce radia lumină
Dar nu ştiau că-a lumii murdărie
Pe cruce e spălată prin jertfa divină...

Şi nu ştiau că împlineau un plan
In care era cuprinsă toată omenirea
Conceput de Însuşi Creatorul suveran
Ca toţi să-nveţe ce-i neprihănirea.

Şi iată-L atârnat între pământ şi cer
Pe Fiul Omului venit din strălucire
A jubilat de bucurie odiosul Lucifer
Iar oştile din iad îi înălţau mărire.

Dar forţa ce-a creat şi soarele şi luna
Şi-a pus pe boltă Luceafărul strălucitor
Şi planetele ce se-nvârtesc întruna
L-a înviat pe Fiul Răscumpărător.

Mormântul zăvorât cu piatra uriaşă
E gol – e o dovadă că slăvitul Impărat
N-a fost învins de puterea ucigaşă
Ci-a treia zi, după Scripturi, a înviat.

E viu în veci. Săltaţi de veselie!
Că-Mpărăţia întunericului s-a sfârşit
Purtaţi cu cinste a Harului făclie
Incredeţi-vă în Cuvântul Lui desăvârşit.

C-a-nvins puterea morţii şi Calvarul
Iar capul Şarpelui a fost zdrobit
Incandescent a fost în dragoste-ca jarul
Atât de mult ne-a preţiut şi ne-a iubit.

E viu şi locuieşte-n fiinţele predate
Călăuzindu-le în drumul spre ’nălţimi
Sufletele lor sunt cu haruri inundate
Eliberate din neguri şi întunecimi.

Noi ştim că-al nostru Răscumpărător
E viu acum şi-İ viu pentru eternitate
E viu în noi şi e mereu învingător
Cu El trăirea rodeşte doar seninătate.

ti/2005