SPRE EMAUS

SPRE EMAUS

Prima zi a săptămânii. Tot Ierusalimul ştie
că în zorii dimineţii s-a-ntâmplat o tragedie:
preoţii cei mai de seamă sunt răpuşi de indignare,
că nişte ostaşi netrebnici au fugit cu nepăsare,

de la locul lor de strajă ce era o criptă rece.
Dar mai trist e-un fapt sinistru ce pe toate le întrece:
Cel ce fuse pus acolo sub priviri îndurerate
nu mai este. Şi se spune ca e viu şi-i prin cetate.

Piatra mare-i răsturnată ... Ah!, ce tablouri funeste!
Toţi ostaşii plini de spaimă fug acum cu-această veste
la preoţii cei de seamă care fulgeră şi tună
împotriva învierii torpilând-o c-o minciună.

Tot Ierusalimul fierbe în aprinsele dispute.
Zboară veşti contradictorii spre înaltele redute
şi concluzii fără noimă de închipuiri deşarte,
ale celor cu ştiinţă şi-a mulţimii fără carte.
*
În aceeaşi zi, cu inimi frânte de prea multă întristare,
spre un sat doi buni prieteni se-ndreptau, la depărtare
numai de şaizeci de stadii de Ierusalim . Pe cale,
către satul lor, Emaus, coborau încet la vale.

Şi pe faţa lor umbrită poposeau priviri ciudate
tot vorbind cu-amărăciune despre cele întâmplate.
Dar pe când vorbirea curge ca un val ţâşnind din stâncă
un străin venea din urmă cu o mimică adâncă.

Şi mergând cu ei alături, deodată îi întreabă:
"Dar ce vorbe sunt acestea ?" Iar cei doi se-opresc degrabă
şi se uită, cu tristeţe, la străinul călător
care-n clipa-aceea pare, parcă, prea iscoditor.

Unul dintre ei, Cleopa, a-ngăimat printre suspine:
"Tu eşti singurul pe-aicea de nu ştii nimic, străine ?"
"Ce ?", insistă iarăşi omul, plin de curiozitate,
vrând să afle cât mai iute dureroasa noutate.

Iar cei doi îi spun cu jale: "Ce s-a întâmplat, în urmă
numai cu vreo două zile şi greu inima ne scurmă,
cu Isus din Galileea, tare-n fapte şi-n cuvinte,
înaintea tuturora şi-a cerescului Părinte ?!

Cum bătrânii şi-arhiereii, plini de ură ne-mpăcată,
toţi L-au condamnat la moarte sus pe crucea blestemată?!
Noi aveam nădejde vie în măreaţa izbăvire
a întregului Israel. Însă azi, ce grea mâhnire!,

e a treia zi, străine, de la trista întâmplare.
Dar nimic nu se mai vede, nicăieri nici-o schimbare.
Şi apoi să vezi minune ce ne umple de uimire:
la mormânt, în zori ajunse, vin femei să dea de ştire

cum că nu-I găsiră trupul ... însă că-ntr-o viziune
îngerii veniţi din slavă zic c-ar fi-nviat! Minune!
Unii, chiar din grupul nostru, auzind ciudata veste,
s-au dus la mormânt să vadă de-i aşa sau de-i poveste.

Au găsit cum spus-au ele dar, spre marea lor mirare,
n-au văzut pe-Nvăţătorul. Iată trista întâmplare."
Iar străinul le răspunde: "O, zăbavnici în credinţă
când e vorba de-ascultarea roditoare-n umilinţă!

Aţi uitat ce-au spus proorocii cum Cristos pe cruce moare ?
Voi nu credeţi în Scriptură ? N-aţi citit într-ânsa oare ?
Nu sunt scrise-aceste lucruri în Fiinţa Lui firavă,
când prin marea-I suferinţă El va reintra în slavă ?"

Şi-a-nceput pe îndelete să le-arate cele scrise,
de la Moise toţi proorocii şi-amănuntele prezise
cu privire la Mesia şi la moartea Lui pe cruce
care prin suprema Jertfă mântuire va aduce.

Când se-apropiau de satul încotro voiau să meargă
vru străinul să se ducă mai departe-n lumea largă.
Însă ei cu stăruinţă spre privirile blajine,
l-au rugat să nu mai plece: -"O, rămâi cu noi, mai bine!

Căci ziua e pe sfârşite şi seara încet coboară.
Nu pleca pe drum acuma! Umbra nopţii te-nfăşoară."
Şi în felu-acesta, iată, după multă insistenţă,
a rămas la ei străinul, care cu a lui prezenţă

răspândea miresme sfinte, cu fiori de cercetare,
alinând parcă durerea cu dojana-i simţitoare.
Dar pe când şedeau la masă, el ceru, în rugăciune,
binecuvântarea pâinii. Şi atunci, o, ce minune!,

ochii celor doi prieteni s-au deschis. Şi-astfel văzură,
că Acel ce-i însoţise şi-i plimbase prin Scriptură,
nu e Altul decât Domnul. O, ce bucurie mare!
Dar, spre marea lor surpriză, chiar atunci Isus dispare.

Şi-au zis unul către altul: - "Nu ardea în noi făclia
când ne deschidea Scriptura tălmăcindu-i profeţia ?!
Cum băteau a noastre inimi, când prea blânda Lui dojană,
ne-a ţinut pe drum de apă şi-n acelaşi timp de hrană ?!"

S-au sculat în mare grabă şi s-au dus atunci în noapte
spre Ierusalimul unde veştile zburau în şoapte.
Ucenicii laolaltă erau plini de bucurie,
pentru fericita veste, după cea mai grea urgie.

Izbucnesc acum cu toţii: - "A-nviat Stăpânul vieţii,
după cum chiar El ne-a spus-o şi-au tot scris de mult profeţii!
Simon L-a văzut pe Domnul şi chiar a vorbit cu Dânsul."
Tresăltaţi, voi toţi, aceia care azi vă umple plânsul!

Ce pană-ar putea descrie bucuria întâlnirii
celor doi cu ucenicii, toţi în culmea fericirii!
Ce sublimă bucurie dup-atâta întristare!
A-nviat Isus şi, iată, vine ca să-ţi dea iertare!

*
Şi s-au scurs atâtea veacuri de mărturisiri creştine,
şi s-au scris de-atunci istorii şi s-au construit destine.
Şi-au rămas pe gânduri duse multe minţi în frământare,
ca să afle adevărul despre-a Bibliei chemare.

Azi, când vânturi peste lume norii grei din nou i-adună
şi când fulgerele urii prevestesc marea furtună,
când talazurile mării se-nteţesc pe zi ce trece
şi când necredinţa creşte într-o lume-atât de rece,

tu ce dai 'napoi din luptă, doborât de întristare,
te opreşte-acum o clipă din cumplita-ţi frământare!
Poate şi tu, azi, creştine, ai pornit pe-aceeaşi cale:
ţi-ai pierdut de mult speranţa şi te tânguieşti cu jale.

Dar şi-n astfel de condiţii, când s-a dus orice speranţă,
când pe cale eşti prea singur şi lipsit de siguranţă,
chiar pe drumul tău, creştine, Regele măririi sfinte
vrea acum să staţi de vorbă, să-I spui dorul tău fierbinte.

Ochii tăi sunt plini de frică şi nu-L mai cunoşti, creştine,
însă El, cu-aceeaşi pace, Se apropie de tine.
Glasul Lui îţi dă povaţă. El îţi spune cu tărie
că tot ce azi ţi-se-ntâmplă, şi-ntristări şi bucurie,

toate-s în Scriptură scrise. Numai că tu, dragă frate,
plin de-atâta-ngrijorare, astăzi, le-ai uitat pe toate.
Iată, Domnu-i lângă tine; să-L pofteşti la tine-acasă!
Să-L primeşti cu bucurie şi să-I spui tot ce te-apasă!

El îţi leagă orice rană, schimbă inima bolnavă!
Da, e viu Mântuitorul şi S-a înălţat în slavă.
Să se-nalţe-n orice inimi pentru Domnul imn de glorii!
Maranata! El Se-ntoarce şi împrăştie toţi norii!