text Poezii crestine

Nilul Spumegat

de George L
Sursa: 
www.resursecrestine.ro
Autor: George L


A fost cu ani-n urmă când Israel era
Robit şi chinuit la egipteni muncea.
Iar Faraon văzând atunci pe Israel
Crescând în număr mare acolo în Gosen.

Dat-a el o poruncă pe tot ţinutul său!...
Întâiu-l cel născut poporului evreu
Să fie aruncat în Nilul spumegat;
Să moră toţi în ape din ordin ce am dat.

-Voi ape spumegate şi fără de durere
Luat-aţi voi atunci copiii cu plăcere;
Fiinţele plăpânde cu glasuri îngereşti
Cu feţele senine şi trupuri pământeşti.

Ioşebel era-n faţă la rându-l aşteptări
Ca să-şi aducă-n lume o fiinţă a dureri.
Ştiind că aici muri-va alături de cei mulţi
Din asprele porunci ei fost-au nimiciţi.

Şi iată-l că apare micuţul copilaş
În lumea aceasta rea urmărit de vrăjmaş;
Iar mama-ndurerată când îi priveşte faţa
Era de-o frumuseţe cum nu văzuse alta.

Ascuns a fost o vreme când moartea a venit...
Să aducă jale-n casă , la fiul cel iubit .
Dar nu avea vreo şansă să-l mai ţină ascuns
Şi-aduce un sicriaş, cu smoală bine uns.

Îl aşează în el, micuţul ei odor
Îl pune apoi pe apă urmărindu-l cu dor;
Ce se va întâmpla cu fiinţa ce-a plăpândă?
Cine o să-l găsească? Sora-i stătea la pândă...
*
Pe drumul către apă se-aud venind caleşti,
E tânăra Prinţesă cu slugi împărăteşti.
Se-apropie de apa Nilului spumegat...
Un nechezat de cai şi-un tropot spintecat.

Sunet de clopoţel cu voci fermecătoare
Cântând, râzând acol’ mulţimea de fecioare.
Căci fost-au împreună cu fiica de-mpărat
Şi se îngrijau de ea oriunde pe regat.

Prinţesa vede-n papuri în stuful înteţit;
Un sicriaş plutind frumos era-mpletit
Aduceţi-l la mine, poruncă dă îndată,
Şi-ndată deschizându-l, un copil i se-ncruntă.

Parcă îi spune-atunci cuprins de frica morţii
Şi-n plânsetul strident ce aducea mila sorţii!
Prinţesa atunci grăieşte! Moise vei fi numit -
Că scos ai fost din apa în care te-am găsit.

Moise ajunse mare, crescut-a la regat,
La curtea-mpărătească fusese educat....
Era frumos la chip şi înţelept în toate,
El când spunea o vorbă, o dovedea prin fapte.

În inima de Prinţ, se naşte-un tainic dor,
Să vadă suferinţa propriului său popor.
Un sclav evreu era bătut de-un egiptean,
Iar Moise în durere-l omoară pe păgân.
*
În Madian el fuge, prin pustia cea misteră
Cu scorpii şi cu şerpi, ca ce-i intra-ţi să piară.
Dar Dumnezeul veşnic veghează în orice loc
Şi-n planul lui de lucru îl scoate chiar din foc .

Deşert cu vânt şi nori din praful de pământ
Cum ai gândit tu oare să schimbi planul cel sfânt?
Uitat-ai că fiinţa de pământean ce aleargă
Este păzită într-una de Dumnezeu din slavă.

Ajunse-n Madian poposind la fântână
Ca să se răcorească după vânt şi furtună.
Plin de nisip şi praf străbătând obosit,
Fost-a el însetat, de soare dogorât.

Apoi urcă pe munte, un rug aprins e-n zare,
O voce se aude acolo cu putere!
Scoateţi încălţămintea căci locul este sfânt,
Ascultă ce-ţi vorbesc, căci eu sunt Cel Preasfânt.

Cuprins Moise de frică acolo sus pe munte
El asculta cu grijă a Tatălui Cuvinte
O spune-mi cine eşti? Şi care-i al Tău nume?
Eu Sunt Acel Ce Sunt, aşa Tatăl îi spune.

Din stânci în stânci coboară, în suflet cu un gând
Iar fiinţa lui schimbată la planul celui sfânt;
Ascultând el porunca se duce în Egipt,
Şi-ncepe să lucreze, cum Tatăl i-a vorbit.

Intră la Împărat, şi-l ia pe Aron cu sine
Lasă poporul meu să plece să se-nchine
Dar Faraon atuncea s-a împietrit mai tare,
Peste al meu regat, eu sunt cel mai mare.
*
Îndată iată vine urgia ce desprinde...
Pe-ntâiul cel născut, blestemul dinainte;
Ce jale, ce durere , cuprinse tot Egiptul
Căci Dumnezeu din ceruri, adus-a jos verdictul.

O vai de tine ţară şi de-al tău domnitor
Lucrat-ai nebuneşte fără de Salvator!
Moartea cuprinde Ţara, poporu-îndoliat
Luaţi voi tot ce-aveţi ieşiţi de pe regat..
*
Vuiete mari de ape se auzea înainte!
Israel `nainta spre ele atunci grăbite.
Iar Faraon strigă cu mintea lui nebună,
Aduceţi-mi armura să-i prindem noi din urmă

Coloane-ntregi porniră în sunet de trompete
Cu caleştile pline de suliţe otrăvite;
În tropote de cai ce spintecau văzduhul
Cu soldaţii înarmaţi care veneau ca vântul.
*
O gloată speriată pe malul unei ape!
Strigau atunci la Moise; Cine o să ne scape?
Se tulbură văzduhul, şi nori se adună,
Un stâlp de foc Stăpânul în faţa lor îndrumă.

Atunci Moise întinde toiagul înspre mare
Stăpânul mână vântul , să-nceapă o lucrare;
Şi doi pereţi de ape din mare se ridică
Un drum uscat apare la a Tatălui poruncă.

Ajuns-a Israel pe malul celălalt
Atunci stâlpul de foc de jos s-a ridicat
Faraon dă poruncă; Intraţi pe urma lor
Dar apa l-a-nghiţit acol’ pe-acel popor

Iar pe Israel Tatăl i-a purtat prin pustie
Căci au cârtit mereu, plini de idolatrie;
S-a dus o generaţie trecută în mormânt
Iar cei ce au cârtit au intrat în pământ.

Dar Tatăl ce promite, duce la împlinire
Iată-l pe Moise acum, putea doar să admire
Pe malul unui râu după o lungă luptă
Tatăl l-a răsplătit şi-a dispărut în umbră.

Mai mare decât Moise şi decât toţi profeţii
Avem cu noi pe Domnul, El înviat-a morţii;
Îl văd eu atârnat pe lemnul de durere
El moare să ne-aducă şi nouă o-nviere.

Decembrie 2002

Cele mai recente resurse creștine scrise

"Lectia 19 și 20. Revenirea Domnului"
Categorie:  Schite de predici scrise  INTRODUCERE1. Revenirea lui Isus Hristos este cea mai des menţionată doctrină a Noului Testament – de 318 ori în 260 de capitole2. Cea de a doua ve...
de Marga Buhus 15 mai 2025 Citeste mai mult >>
"Lectia 18. Gloria mântuirii"
Categorie:  Schite de predici scrise INTRODUCERE1. Toate lucrările izvorâte din Dumnezeu (toată creaţia) poartă amprenta slavei Sale, dar răzvrătirea şi păcatul au umbrit prin întuneric stră...
de Marga Buhus 15 mai 2025 Citeste mai mult >>
"Lectia 17. Sfinţirea"
Categorie:  Schite de predici scrise  INTRODUCERE1. Sfinţirea este procesul prin care omul este separat de lume şi consacrat pentru Dumnezeu (1 Petru 1:14-16)2. Terminologie biblică: eb...
de Marga Buhus 15 mai 2025 Citeste mai mult >>
"Lectia 16. Fiii răscumpărării"
Categorie:  Schite de predici scrise  INTRODUCERE1. Naşterea din nou (regenerarea) deschide drum dezvoltării omului păcătos, ca fiu al lui Dumnezeu, spre maturitatea lui (în) Isus Hrist...
de Marga Buhus 15 mai 2025 Citeste mai mult >>
"Lectia 15. Regenerarea"
Categorie:  Schite de predici scrise  INTRODUCERE1. Regenerarea – naşterea din nou („palingenesia”); a fi născut („gennao”)2. Regenerarea – a fi complet reformat sau îmbogăţit, a aduce...
de Marga Buhus 15 mai 2025 Citeste mai mult >>
"Lectia 14. Justificarea"
Categorie:  Schite de predici scrise   INTRODUCERE1. Beneficiile harului ispăşitor se extind de la graţiere la mântuirea eternă (glorificarea în Împărăţie)2. Justificarea – actul,...
de Marga Buhus 15 mai 2025 Citeste mai mult >>
"Lectia 13. Slujitorii harului"
Categorie:  Schite de predici scrise  INTRODUCERE1. Dumnezeu în atotînţelepciunea Sa a pregătit întreg cadrul mântuirii prin ispăşire, dar şi personalul aferent (Efeseni 4:11-12; Deuter...
de Marga Buhus 15 mai 2025 Citeste mai mult >>
"Lectia 12. Mijloacele harului"
Categorie:  Schite de predici scrise  INTRODUCERE1. Viaţa omului născut prin pocăinţă şi credinţă necesită un mediu propice vieţii noi, creşterii spre maturitate spirituală (Efeseni 4:1...
de Marga Buhus 15 mai 2025 Citeste mai mult >>
"Lectia 11. Păstrarea mântuirii"
Categorie:  Schite de predici scrise  INTRODUCERE1. Dobândirea mântuirii a fost realizată prin jertfe ispăşitoare şi se obţine prin credinţă şi pocăinţă (Fapte 20:20-21)2. Păstrarea est...
de Marga Buhus 15 mai 2025 Citeste mai mult >>
"Lectia 10. Pocăinţa şi credinţa"
Categorie:  Schite de predici scrise  INTRODUCERE1. Acesta a fost şi este mesajul mântuirii (Marcu 1:15; Fapte 2:37; 26:20-21)2. Este un mesaj  autentic cu  un conţinut practi...
de Marga Buhus 15 mai 2025 Citeste mai mult >>