Ce-i al tău?

Motto: Luca 16:9 "Şi Eu vă zic:
Faceţi-vă prieteni cu ajutorul bogăţiilor nedrepte,
pentru ca, atunci când veţii muri
să vă primească în corturile veşnice. "

Azi Alina-i plictisită,
A venit de două ore
De la fratele Grigore
Și e tot nemulțumită.
-Haide, vino lângă mine,
Ești bolnavă, ce te doare?
Spune mama cu mirare-
Moș Grigore este bine?
-Da, lui nenea i-a trecut
Și piciorul, și stomacul,
Avea pantofi noi, săracul,
Dar mi-a spus că l-au „bătut”.
I-a primit de la un frate,
Că erau cam demodați,
Ai lui sunt comozi și lați,
Însă au tălpile sparte.
-Se întâmplă, spuse mama,
Cel ce-a dat nu a știut;
Dar stomacul, i-a trecut?
După câte-mi dau eu seama,
A mâncat ceva anume,
Asta l-a îmbolnăvit.
-A mâncat ce a primit:
O conservă de legume-
Am gustat, era amară
Și cam veche, nu știu cum
Și avea și gust de fum...
Iar apoi, privind afară,
N-a mai spus nici un cuvânt.

...Veneau norii spre pământ,
Pregătindu-se de seară.

-Uite, spuse mama stins,
Mă gândesc acum la mine,
Parcă spini și mărăcine
Conștiința mi-au cuprins.
Eu am bani- nu sunt prea mulți,
Dar am fost să-mi cumpăr joi
Pardesiu și ghete noi-
Și-acest frate e desculț;
Mulțumită tare-s când
Pot vecinii să observe
Cât de tare-s la conserve-
Și-acest frate e flămând...
-Mamă, nu te supăra,
Și te crede vinovată,
Are pensie și-o fată,
Așa-a spus vecina sa!
-Vorbe de-astea îmi displac,
Dragostea toate le crede
Și când pe sărac îl vede,
Îl întreabă: „Ce să-ți fac?”
Mai avem vreo zece ore,
Fiindcă mâine ne pornim
Eu și tu să Îl cinstim
Pe Isus, prin moș Grigore;
După sfintele precepte,
Să legăm prietenie
Cu a noastră bogăție!
-Mamă, „bogății nedrepte”-
Spune Domnu-n Sfânta Carte!
Asta-nseamnă jaf, hoții-
Dar de-astfel de bogății
Noi nu ne-am ținut deoparte?!
Mama-și mângâie fetița:
-Tu știi pe femeia care
A rămas fără picioare?
-Da, știu, tanti Aristița!
Doamne, și-i atât de bună
Și cum știe povesti!
Nu se scurge nici o zi
De Isus ca să nu spună.
Știi, chiar ieri am auzit
Cum, pe când vorbea frumos,
Nenea paznicul de jos
I s-a adresat răstit:
„Auzi, altă treabă n-ai,
Babă fără căpătâi,
De ți-i drag, de ce rămâi,
Du-te-n ceruri, ce mai stai?”
Tanti nu s-a supărat,
Ci i-a spus zâmbind: „Ei, bine,
Eu m-aș duce, dar pe tine
Cum te las neîmpăcat?
Eu, și-aici, sunt tot cu Dânsul,
Dacă mor, ce bucurie!
Și nu râde, domn' Ilie,
Ăsta-i râs ce-aduce plânsul!”
-Fată drag-acuma vezi,
Asta-i bogăția mea-
Sănătatea, nu-i așa,
N-o câștigi, nu o creezi.
Din ce ai, nimic al tău-
Folosești ce ți s-a dat
În mod simplu și curat,
Doar spre bine, nu spre rău.
Să nu crezi că-i lucru mare
Fiindcă-nfăptuim un bine,
Facem doar ce se cuvine
Și-acum, mergem la culcare!

Peste gânduri inutile,
Peste firea deșteptată
Au venit, ca și-altădată,
Zorii unei alte zile.
Șușotesc a toamnă plopii,
Prevestind o iarnă grea...
La un geam cu cercevea
Ai să vezi, dacă te-apropii,
Un bătrân, strângând la piept
Fata care nu mai tace:
-Moș Grigore, știi ce face
Un ispravnic înțelept?