Vino, Porumbel de Pace !

Vino, Porumbel de Pace!


Psalmi 94/22

"Dar Domnul este turnul meu de scăpare,
Dumnezeul meu este stânca mea de adăpost".

În portul lumii, se leagănă o barcă;
Soare pe cer, ușa-i deschisă la Arcă.
Scrisul cel vechi, pe ușă, a dăinuit:
"-Întoarce-te la Mine, vei fi mântuit!"

Se leagănă barca pe a vieții mare,
Pe cer, norii plâng, lacrimi fără hotare,
Vântul este vioara ce nu mai tace:
-Zboară spre mine, Tu, Porumbel de Pace!

Sunt în barcă ca și Noe cu ai săi fii,
Aștept vânt de Îndurare din veșnicii;
-Vino, Porumbel, zborul Tău să fie lin,
Întinde Curcubeul Tatălui divin!

Mă uit în sus, norul cenușiu mai plânge,
Razele timide de soare le frânge;
-Porumbel alb și Sfânt Mângâietor duios,
Adu-mi lumină din Făclia lui Cristos!

Un porumbel alb vine din depărtare,
L-a trimis Isus, ca sol de alinare,
El aduce ramură verde de măslin;
-"Pentru voi, cei din Arca Fiului divin!"

Un punct de lumină tot crește în zare,
Aripile albe se întind pe mare,
Aud din cer glasul Păstorului duios:
-"Oprește-te barcă, pe Stânca lui Cristos!"

Corabia se oprește pe o Stâncă,
Nu mai e nici val, și nici mare adâncă,
Doar un Porumbel alb și glasul său duios:
-"Turn de scăpare, al tău Domn Isus Cristos!"

Îmi voi zidi o casă pe Stânca lui Cristos,
Aici nu ajunge nici valul furios;
În pomul din grădină, fac un cuib frumos;
"-Nu goniți Porumbelul alb al lui Cristos!"

În ochii minții se leagănă o barcă,
Ușa-i închisă, Mireasa e în Arcă,
Duhul și Mireasa cheamă cu glas duios:
-Vino, Mire iubit și sfânt, al meu Cristos!