Să nu hulim pe Duhul Sfânt!

Problema ce-mi provoacă teama
În vremea pe care-o trăim,
E că... fără să ne dăm seama
Pe Duhul Sfânt, adesea Îl hulim.

Și nu doar cei din noua generație
Cu ochii pe ecran născuți,
Ce n-au gustat divina revelație
Ci chiar frații cu peri cărunți,

Care stăteau cu drag odată,
Târziu în noapte, pe la rugăciuni
Să guste din puterea-adevărată
Cu revărsarea ca la Cincizecimi.

Care-au crezut cum spus-a Domnul
Că Duhul se primește-n stăruință
Și că vorbirea-n limbi e semnul
Că te-a umplut a Lui făgăduință.

Da, tocmai ei dau altă-nvățătură
Și în vorbirea-n limbi mereu lovesc
Cu argumente din sfânta Scriptură
Dar frații mei, mi-e teamă că hulesc.

Azi, tot făcând Teologie multă
Atât l-am disecat pe Duhul Sfânt
Că a rămas doar o ființă sfântă
Fără nicio putere pe pământ.

Ne spun că fără Duh, ai mântuire,
Fără de el, la cer poți fi răpit,
Atât negăm a Duhului putere
Încât, mi-e teamă c-am hulit.

Cel rău, subtil, cu tactică distrus-a
Puterea dată-n zi de Cincizecime
Dar fără ea, biserica ajuns-a:
Programe... ritualuri... și doctrine.

O formă doar, din ceea ce a fost odată
Biserica sfințită-a Lui Hristos,
Atât de greu, de El răscumpărată:
O viață și un sânge valoros.

Bătrâni și tineri, adunarea toată
De Duhul plini sau nu, să ne trezim!
Nu mai vorbiți de rău puterea dată
O, frații mei, mi-e teamă că hulim.

Dac-am avea orice păcat
Hristos cu sângele-I ne curățește
Dar unul singur nu va fi iertat:
Acela care Duhul Sfânt hulește.

O, frații mei, cu ce putere oare
Ne-om ridica pe nori să-l întâlnim
Câți stăruiesc și azi în adunare
Puterea Cincizecimii câți dorim?

Am adormit ca fetele din pildă
În așteptarea mirelui iubit
Dar când suna-va din trompetă
Ne vom trezi cu vasul nost golit

Ne vom trezi, dar nu pentru 'nălțare
Nu mai avem ce să ne dea avânt
Ce ne va propulsa spre-albastra zare
De nu-i puterea Duhului cel Sfânt?...

A fost cândva, o zi de Cincizecime
Cum n-au trăit evreii niciodat'
De când primise legea în vechime
Despre Rusalii, Paște și Sabat.

Nici nu a fost, nicicând o revărsare
Ca-n ziua-aceaa în Ierusalim
Și toți primind făgăduința mare,
Vorbeau în alte limbi, ca semn divin.

O, dacă unii astăzi spun că au
Duh Sfânt, dar fără de vorbire,
Noi știm că-n Biblie ne stau
Primii creștini, cu-a lor mărturisire.

Chiar înger dac-ar fi să vină
O altă Biblie pe-aici vestind,
Noi, să rămânem doar lângă lumină
Ca nu cumva, să ne trezim hulind.

A fost cândva, o zi de Cincizecime
O zi, ce cred că nu s-a terminat
Când Dumnezeul nost din înălțime
A revarsă din Duhul minunat.

Nu s-au sfârșit Rusaliile încă
Deși arareori le mai simțim
Dar nu negați puterea asta sfântă
Iubiții mei, să nu o mai hulim!

Să ne-adunăm și azi, ca-n Cincizecime
Să mai dorim a lui făgăduință
Pe care frații noștri din vechime
Primiră după-o lungă stăruință.

Ea-i pentru noi, copii, pentru nepoți
Și alte generații de-or mai fi,
Cu dragoste Părintele, la toți
De cerem știu că ne-o va dărui.

Apoi, umpluți de Sfânta Lui putere,
Să spunem altora, de acest dar
Fără de El, nu faceți vreo lucrare
S-aprindem iarăși jertfa pe altar.

Precum bătrânii noștri de-altădată
Fără teologie multă
La rugăciunea lor înflăcărată
Se cobora ceru-n bisericuță.

C-a fost cândva, o zi de Cincizecime
Când a trimis la noi Mângâietorul,
Iubiți creștini, veniți la rugăciune
Puterea Lui s-o simtă tot poporul.