Ploaia de primăvară

Ploaia de primăvară


"Căci El Se iveşte ca zorile dimineţii şi va veni la noi ca o ploaie, ca ploaia de primăvară, care udă pământul!"
Osea 6/3

Razele de aur, pe cer, urcă fălos,
Un parfum de salcâm, dinspre cerul mănos,
Jos, bulgări uscați, flori fără diademe,
Nu cunosc pacea, iar inima lor geme.


O floare de crin a leșinat sub soare,
Pământul uscat nu-i oferă răcoare,
Frunzele mai înalță un suspin sincer:
-Doamne, mai trimite-ne o boare din cer!



Vânt de miazănoapte, dinspre cer, adie,
Cu aripa sa, pământul îl mângâie:
-O, bine te-am găsit crin mititel, stingher,
Dumnezeu să îți trimită rouă din cer!


Dar bulgării din jur sunt tari și supărați,
Cu inima mai grea, mereu mai întristați,
Susur se strecoară, printre aripi, de sus:
-"Ploaie târzie vă va trimite Isus!


Nu te întrista, privește mai des în sus,
Încearcă să- L cunoști tu pe Domnul Isus!
El se ivește ca zori de dimineață,
El vine ca o ploaie, El dă viață!"

Și fulgere albe joacă pe câmpie,
Cutreieră țarini, inimă pustie,
Lacrimile Cerului pământul lovesc,
Bolovanii cei tari se schimbă, se unesc.

Domnul se ivește, în zori, ca o ploaie,
Și bulgări îndărătnici și triști înmoaie,
Ploaia de primăvară udă pământul:
-Spre Domnul din cer, înălțați -vă cântul!



Pământul înmuiat hrănește un alb crin,
Se înalță parfumul spre cerul divin,
Bobocii se deschid și tot privesc în sus:
-Cântăm"Mărire, Slavă, Domnului Isus!"