Minuni la Sărbătoare

Un sunet doar și dintr-odată
În alte limbi vorbiră toți,
Se miră lumea adunată:
Niște pescari sunt poligloți!

Ce-nvățăcel avut-au oare,
Că-n satul ne-nsemnat al lor
Doar să vâslească știu, pe mare,
Să vândă pește în obor? !

Dar ei vorbeau de-o-Împărăție
Despre minunile cerești:
Cum Omu-acela pus în cuie
Este Mesia-n veci de veci.

Unii, râdeau de cuvântare
Iar alții, ascultau frumos
Că-n orice limbă de sub soare
Li se vorbea despre Hristos.

Mulțimile erau stăpunse
Fugeau demonii-nspăimântați
Duhul cel Sfânt se coborâse
Peste surori și peste frați...

Cu limbi ca focul, ce minune
Cum ard și nu se mistuiesc,
Din cei veniți la Cincizecime
Trei mii odat` se pocăiesc!

Trei mii de inimi dezrobite...
Vezi bucurii în plâns cu foc,
Păcate grele și ispite
Spălate sunt acum pe loc.

Cer toți botez în râul mare
Cer Duhul Sfânt al Lui Hristos
O, ce minuni la sărbătoare
E-o Cincizecime cum n-a fost!

Se clatină Șeolu-n noapte
Puterea-i astăzi pe pământ
Fug demonii loviți în spate
De focul Duhului cel Sfânt.
...
De-atunci trecut-au anii iute
Puterea sfântă-am tot pierdut,
Păcate sunt mereu mai multe
Robiile au tot crescut...

Deși sunt mii creștinii care
Aud cuvântul, au un crez
Dar ce puțini își cer iertare
Și pocăință și-un botez! ! !

O, Duh preasfânt, mai vin` odată
S-aduci putere-n cei zdrobiți
Vrem Cincizecimea neuitată,
Te cer azi mulți bolnavi, robiți...

Învățătorii n-au putere
Cuvântul e vestit în vânt,
Dorim Părinte-o adiere,
Mai lasă Duhul Tău cel Sfânt!

Vrem iarăși lacrimi de căință,
Străpunse inimi, limbi cerești,
Vrem Tată-n țară pocăință
Și-n duh pe toți să ne-nfrățești!