Mângâietorul

Cînd a plecat Isus la cer
Privindu-și ucenicii
Atunci El a promis-o ferm
Puterea biruinței.

A spus de Sfînt Mîngîietor
Și de-a Lui mijlocire
Și de trimiterea din cer
Din vremea cea tîrzie.

Ce bine-a fost căci ni L-a dat
Căci fără El pe cale
De multe ori am fi picat
Și noi, la disperare.

Dar harul Său ne-a tot împins
Mereu pe greaua cale
Și-n vremi de suferințe stinși,
Și-n încercări amare.

O! Bunule Mângîietor
Cu-al Tău har pe cale
Cu mame, cu surori și frați,
Tu scris-ai vindecare.

Pe paturi sumbre de spital
Cînd nu era nădejde
Prin Duhul Sfînt iar ni s-a dat
Viață în înfrîngeri.

Și boala s-a înlăturat
O! Cîtă fericire
Isus din morți ne-a înviat
Dîndu-ne apă vie.

Voi, toți, acei ce n-ați primit
Din cerul sfînt, arvuna,
Cît harul curge din Cuvînt
Hai, stăruiți acuma!

Căci nu e mult și-și va sfîrși
Lucrarea ce-i trasată
Și înspre cer ne-om înălța
În ziua minunată.

Te-ai pregătit o, suflet scump
De ziua-aceea mare
Ai tu, în tine, Duhul Sfînt,
Sau stai în nepăsare?

O! Cere-L pînă ce mai poți;
Bate, pîn´ se deschide
Să ai și tu parte cu toți
Ce-s gata de răpire.

Atîția pot să spună azi
Cum i-a cuprins fiorul
Cînd Duhul Sfînt i-a sigilat,
Ce lin a curs izvorul...

Nu sunt cuvinte, și nici voci
Ce mare-i bucuria!
Și nimeni nu ne-o poate lua,
Căci e, cît veșnicia!

Ascultă-L azi pe Duhul Sfînt
Cînd vrea să te indrume
Nu te mai du pe drumul rău,
Trăiește cum se cere!

Stai tot în brațul lui Isus
Căci El este izbîndă
Ținta, să fie numai sus,
Și urcă-te pe stîncă!

Și vei găsi mereu puteri
Să stai în curăție
Și să ai ochii înspre cer,
Căci, în curînd revine.

Da, e trimis Mîngîietor
Să scape din pierzare
Pe orișicare muritor,
Ce Îi dă ascultare.

Ridică mîinile în sus
Și cheamă-L ca să vie
Și vei vedea căci harul Lui
E totul pentru tine.

Puneți în suflet acest dor
Mai mult, ca orișicare,
Și vei ieși biruitor
Cînd slava Lui apare!
amin