Mai dă-mi o, Doamne prospeţimea dimineţii

Mai dă-mi o, Doamne, prospeţimea dimineţii,
În care m-ai născut, m-ai înviat din morţi.
Vreau să Te simt din nou aproape-n al meu suflet
Să pot să cânt cât Te iubesc de mult...

Mai dă-mi o, Doamne iarăși dimineaţa
Cu raze calde şi vesele de vară,
Când nume nou mi-ai dat şi m-ai chemat acasă
Şi când cu voce dulce mi-ai spus ca sunt a Ta comoară.

Mai dă-mi o, Doamne-o dimineaţă plină
De har, de har, de har din plin - lucind,
Să pot să strig, s-audă orişicine
Cât eşti Tu de mare şi de sfânt.

Mai dă-mi Isuse, Doamne, dimineaţa-n care
Din pacea Ta în inimă-mi ai pus,
Nu mă lipsi de harul binecuvântării Tale
Şi de prezenţa Ta din răsărit până-n apus...

O... aş fi o, Doamne, mult prea săracă fără Tine,
Aş fi un firicel de praf purtat de vânt,
Aş fi deşert ce tânjeste după ploaie
Sau mare în furtună - spumegând.

Mai dă-mi Isuse, Doamne, iarăşi dimineaţa
Plină de miresme de cer, de rai, de primăveri,
Mă fă mai nouă, mai curată, mai aleasă,
Sfinţită pentru Casa Ta, când Tu o să revii.

Mai dă-mi o, Doamne, iarăşi dimineaţa,
Cu aer de sclipiri de diamant
Şlefuit de-o Mână mult prea bună,
Ce m-a ridicat pe mine din păcat.

Mai dă-mi Isuse, fiorul acelei dimineţi din munţi,
Când mi-ai cuprins fiinţa în cântări...
Cu îngerii cântam, mă înalţam spre culmi
Să-Ţi văd splendoarea de Dumnezeu ce nu Te schimbi nicicând...

Mai vino Doamne iar, în Casa Noastră,
Cu limbi de foc si vâjâit, ca în vechime,
Să Te cunoască toţi, să Te cunoască orişicine
Că Tu eşti veşnic Dumnezeu şi Îţi iubeşti copiii în orice parte-ar fi de lume.

Amin