Limbile de foc, din cer!

Limbile de foc, din cer!


De Cincizecime, toți grămadă,
S-au adunat ca să vorbească
Dar, toți au început să vadă
Minuni ce aveau să îi uimească.

Stăteau acolo adunați,
Când vuiet mare s-a pornit
Priveau și ascultau mirați;
Mulțimi de flăcări s-au ivit,

Limbi ca de foc, pe ei cădeau
Și se așezau pe fiecare...
Unul la altul se uitau
Cuprinși de teamă și mirare,

Și-au început ca să vorbească
În limbi ce nu le cunoșteau
Puteau pe Isus să-L vestească.
Alții, stăteau și ascultau

Căci era mare adunare
De mezi, iudei și elamiți
Și parți, și acolo, fiecare,
În limba lor erau vestiți;

Locuitori din Pont erau
Erau și mulți cirenieni,
Mesopotamieni veneau;
Erau romani și egipteni.

Pamfilieni și frigieni
Erau și e, i aici veniți,
Cretani și capadocieni
Cu toți erau profund uimiți

Căci vorbele le înțelegeau,
Mesajul ce era transmis
Cu teamă, totul ascultau
Și bucuria i-a cuprins.

Dar alții însă-i condamnau
Pe cei ce Duhul i-a cuprins
Că au băut, așa vorbeau
Şi-ale lor mesaje le-au respins.

Petru a înțeles, s-a ridicat...
Cu ucenicii, se afla
Şi a spus clar și răspicat
Căci nimenea de acol, nu bea

Căci Duhul Sfânt S-a coborât
ȘiÎnțelepciune, El le-a dat
De-n limbile lor au vorbit
Iar ei atunci au ascultat.

De proorocia lui Ioel
La toţi le-a spus şi le-a vestit,
Despre Isus şi că, prin El,
Poporul va fi mântuit!

Amin

Câmpia Turzii, 23 mai 2018