Limbile de foc din cer

Limbile de foc din cer


Cu toți stăteau în rugăciune
Sus, în odaie se aflau.
De Domnul lor vorbeau de bine
Căci și acum se minunau

Era în Ziua Cincizecimii
Și oameni mulți s-au adunat,
S-au dedicat toți rugăciunii
Așa cum Isus i-a-nvățat.

Fierbinte, cu toți se rugau
La Tatăl lor din cer de sus,
Păcatele-și mărturiseau
Așa cum Domnul lor le-a spus.

Erau cu toții concentrați
La rugăciunea ce-o făceau
Căci într-un cuget adunați
Pe Domnul vieții, Îl slăveau.

Deodată, casa s-a umplut
De un sunet și de un vâjâit
Iar limbi de foc toți au văzut
Ce peste ei s-au pogorât.

Ei s-au umplut de Duhul Sfânt
Și-au început ca să vorbească
În multe limbi de pe pământ
Corect, fără ca să greșească

Căci Duhul cel Sfânt îi făcea
Să fie plini de-nvățătură,
El, cu putere-i înzestra
Ca să zidească cu-a lor gură.

Cei ce ascultau s-au minunat
De toate câte le-au văzut.
Nicicând nu s-a mai întâmplat
Un lucru așa neprevăzut...

Atâtea limbi să se vorbească
Deodată, cu înțelepciune,
Ca fiecare să găsească,
Zidire și îndemnuri bune,

Dar unii, batjocoritori,
Râdeau de cei care au vorbit.
Spuneau că-s de must băutori
Și nu credeau ce au rostit.

Petru de jos s-a ridicat
Căci cleveteala nu-i plăcea
Și-nspre mulțime s-a uitat
Și-a început a-i apăra.

El tuturor le-a arătat
Că e a Duhului lucrare
Și era foarte adevărat,
Cuprinși să fie de mirare,

Dar Domnul lor așa le-a spus,
Căci Duhul îi va însoți
S-ajungă-n cer, la Tatăl sus,
Și să trăiască-n veșnicii.

Apoi, Petru i-a îndemnat
Pe toți ca să se pocăiască,
Să se boteze i-a-nvățat
Etern, la ceruri să trăiască.

Amin

Câmpia Turzii, 15 mai 2017