Despre Sărbătoarea Cincizecimii

Despre Sărbătoarea Cincizecimii

O, zi măreață, binecuvântată
Precum creația primului atom!
Căci Tatăl Sfânt și Fiul Său, deodată,
Prin Duhul Sfânt s-au pogorât în om!

La început, Maria a fost plină,
Umbrită creator, de Duhul Sfânt,
Ca să nască Lumina din Lumină,
Să Se-ntrupeze Isus din Cuvânt.

Apoi, după minunea Învierii,
Uniți în rugă-n camera de sus,
O sută douăzeci cereau Puterii,
Să împlinească ce-a promis Isus!

Erau cu ei și Maica Lui, umilă,
Și frații Săi de trup, fiind ucenici,
Cu-apostolii, strigau din inimă
Să se pogoare Puterea atunci!

La Templul ebraic, la inaugurare,
Preoți, tot o sută douăzeci erau,
Ce sunau din goarne, o mare cântare
Pe Domnul să vină, în locaș, chemau!

Atunci, Duhul Sfânt, ca un nor, umplând
Templul: preoți și leviți, n-au fost sfințiți!
Dar, primii creștini, în rugi stăruind,
Total predați, au fost, de sus, botezați!

Un vârtej ceresc și flăcări preasfinte
S-au coborât, casa clătinând,
Dar, Duhul Sfânt era în cuvinte,
Numai, foc și vânt- Forța-I arătând!

Și ucenicii-au început să spună-
În limbi inspirate de focul divin-
Evanghelia, Vestea cea bună,
Cu Harul Tatălui, în grai străin!

Erau în Sion, oameni cucernici:
Parți, mezi, romani, greci, elamiți,
Cirenieni: pentru iudei-prozeliți,
La praznicul Cincizecimii veniți.

Ei toți, au alergat ca unul
La casa scăldată în focul ceresc,
Să vadă Harul, s-audă mesajul:
Galileeni, în limbile lor, Îl vestesc!

Și-așa, Duhul a început Trezirea
Și Biserica a întemeiat,
Când Petru a predicat Mântuirea,
Trei mii, într-o zi, s-au botezat!

Mai găsim, în istoria omenirii,
O vorbire în limbi, prin Duhul Sfânt,
Dată prin sentința Dumnezeirii
Ce-a-nmulțit la Babel, graiuri pe pământ.

În zilele din urmă, Ioel vestea,
Că Domnul-Duhul Său va revărsa:
Și tinerii, profeții, vor avea,
Iar cei bătrâni, viziuni vor visa.

Cincizecimea era ploaia dintâi,
A roadei timpurii a lui Cristos,
Israel și neamuri, erau două pâini,
Aduse de Isus, legănate jos.

Primul Snop de grâu era Însuși Domnul,
Adus Tatălui, o zi după Sabat,
Sângele-I fiind vinul, trupul-mielul
„Înjungheat și ars de tot” pentru păcat!

Cincizecimea este sfântă celebrare,
Căreia valahii nume vechi i-au dat:
Chemând-o „Rusalii”(iele zburătoare)
Sau după „Rosalia ” romană s-au luat.

Noi să ne-amintim: sacra sărbătoare
Este pogorârea Duhului Cel Sfânt,
Care din Treime, din Marea Splendoare,
S-a desprins, să vină-n trupuri de pământ!

Noi, azi, suntem preoți în Biserică,
Și. dacă de Isus am fost botezați,
Să vestim cu trâmbiți, Viața veșnică:
Cei ce-au Duhul Sfânt, sunt etern salvați!

Amin!