Cincizecime

Cincizecime


*
Se răsfrânge ceru-n sărbătoare,
Duhul Sfânt e-n plină revărsare.
Ziua de Cincizecime în popoare,
E mângâierea cerescului soare.

Limbi de foc coboară cu iubire,
Trezind popoarele din amorțire.
Duhul Sfânt intră-n comunicare,
În multe limbi, peste fiecare!

Duhul Sfânt promis de Hristos Isus,
Ca mângâietor venit la noi de sus,
Nu-i înțeles nici astăzi îndeajuns,
Ca ieri, multe întrebări s-au pus.

Mijlocitorul călăuzitor,
De Adevăr e veșnic purtător.
De mistere bun dezvăluitor,
În orice fel de limbi e vorbitor.

Apostolii umpluți de duh erau,
Când oamenii-n limba lor ii auzeau.
Ce se-întâmpla, ei nu înțelegeau,
De ce vedeau, cu toții se mirau.

Minunea arătată nu o pricepeau,
Limba-n care s-au născut, ei auzeau,
Vorbirea-n limbii, nu acceptau.
Chiar beți pe-apostoli, îi credeau.

Explicații cerut-au de-ndată,
Să înțeleagă minunea arătată.
Și azi de unii nu e acceptată,
De Adevăr, e lumea depărtată.

„Ce-o mai fi şi asta?"ca atunci, acum,
E întrebarea care mulți o pun.
Depărtându-se de-al veșniciei drum,
Vorbitoru-n limbi, le pare un nebun.

Limbi omeneşti şi limbi ingereşti,
Cum vrea Duhul, poți ca să vorbești.
Şi azi e la fel, prin Duhul Sfânt primești
Vorbirea în limbi. Eu nu-ți spun povești!

Toarnă si azi din Duhul Său, Domnul.
Limbi de tot felul, unul şi unul.
Proorocii și tălmăciri dă Duhul,
La ce lucrare a fost ales omul.

Duhul adevărului cu suspine,
Mijlocește pentru tine și mine.
În mângâierea Domnului ne ține,
Să vedem drumul veșniciei bine.

Mărturiseşte lucruri auzite,
Le aminteşte pentru a fi întărite.
Să ne fie viețile sfințite,
S-ajungem la al nostru Părinte.

De ne ținem umbletu-n dreptate,
În armonie cu Sfânta Trinitate,
Privirile spre cer îndreptate,
Cugetele-n curăție sunt păstrate.

De ținem inima-n simțul datoriei,
În statornicia credincioşiei.
Ne poarta pașii pe unda armoniei,
Intram-vom pe poarta veșniciei.

A Scripturii adevăr, dreptate,
E Trinitatea-n sfântă unitate.
E totul scris în Sfânta Carte.
De Domnul nimic nu ne desparte.

Când talazurile vin cu moarte,
Şoapta Duhului nu e departe.
Durerile cu mângăieri tratate,
Nu te-împing în ispite deșarte.

Cu cât mai mult te rogi, mai fierbinte,
Pătrunde iubirea-n inimă și minte.
La Adevăr tu grabnic iei aminte,
Ți-e pregătit drumul spre înainte.

Nu-ntrista Duhul, să te părăsească,
La ora decisivă să-ţi vorbească,
În tine neprihănirea să crească,
Credința ta să nu se ofilească.

Să poți fi și tu un bun credincios,
Să te asemeni în tot cu Hristos.
S-aduci roade bune, în Cer de folos,
Să nu aduni aici, nimic nevaloros.

Răspândește-n jur o dragoste divină,
Revărsată-n armonia de lumină.
Să poți fi în toate fără de vină,
Până când Domnul are să revină.

Duhul Sfânt, după cum a promis Isus,
A coborât în limbi de foc cum s-a spus.
Călăuzitor în adevăr s-a pus,
Dezvăluind viitorul din apus.

Alege drumul ce ți s-a deschis,
Căci veșnicia nu-i poveste, vis.
Cât drumul vietii poate fi atins,
Cât încă ochii nu ți s-au închis.

Amin!