CINCIZECIME

CINCIZECIME

Cand Te-ai inaltat la Ceruri, Doamne, Fata Ta slavita
Stralucea precum un soare, peste zarea fericita….
Ucenicii Tai, Iisuse, Te priveau cu-ndurerare,
Din genunchi, cu ochii-n lacrimi, ei cereau a Ta-ndurare.
Tu-i lasai pentru o vreme ca orfanii in asta lume,
Cine va mai fi, Iisuse, cu iubire sa-i indrume? !
Cum stateau cu ochii tinta, tot privind spre norul care
Iti acoperea Fiinta, iata, s-au desprins din zare
Doi barbati cu chip de ingeri, ce purtau albe vesminte.
Ei le-au amintit porunca ce-o spusesesi mai –nainte,
Sa nu lase-Ierusalimul cel lipsit de mangaiere,
Ci acolo sa astepte pana vor primi-o Putere
Ca sa-Ti fie-n urma martori, vestind dulcele Tau Nume,
Din Samaria, Iudeea…, pan-la margine de lume….

Era ziua Cincizecimii, ziua Roadelor sfintite,
Pe cand se rugau cu lacrimi si cu inime zdrobite.
Se cutremura si locul de-a lor stare-ndurerata.
Atunci, se-auzi un sunet, ca un vajait si iata,
Limbi de foc au fost vazute ce stau peste fiecare
Si toti s-au umplut de Duhul si de-a Lui inflacarare
Si era in ziua –ceea o multime adunata
De prin toate-ale lumii neamuri, cum nu stim de-a fost vreodata!
Iar multimea asta mare asculta incremenita
Cuvantari care strapunge orice inima-mpietrita
Si se minunau de toate si ziceau toti cu mirare:
Cum se face de-ntelegem limba noastra fiecare? ! ...
Duhul Sfant era Acela ce le talmacea cuvantul,
Cum mireasma primaverii, peste zari, o poarta vantul,
Cum a fost mai inainte de caderea-n razvratire,
Cand cu toti aveau o limba si a dragostei sfintire.
Ei simteau cum le pulseaza sangele-nfratirii sfinte
Si au fost in ziua aceea cam trei mii de legaminte!

Cincizecimea-a dat prin veacuri roade, cele mai bogate,
“Cei dintai crestini” – prinosul suferintei indurate.
Domnul Îsi privea din ceruri Rodul Suferintei Sale
Si Se-nviora vazandu-Si turma pe-a Iubirii Cale….

*
- Doamne, Duhule Preasfinte, Tu-ai suflat cu indurare
Si prin valea umbrei mortii, pe-unde zaceam fiecare;
Ai trimis la noi Profetul pregatit prin suferinta
Si in vremea cercetarii ne-ai dat lacrimi si cainta.
Astfel ne-am putut intoarce langa Crucea Mantuirii,
Unde am aflat Viata si minunea infratirii.
Fara glasul Lui profetic nici n-am fi stiut vreodata
Ca noi suntem frati, si-n ceruri, toti avem acelasi Tata.
Era focul si altarul, era jertfa pregatita,
Insa toti eram departe de-a Ta cale fericita…
Zece mii de-ar fi in lume-nvatatori sau oricati fie,
Numai unul ni-e Parinte pentru a nostra vesnicie.
El, mai mult decat o mama, ne-a nascut in suferinta
Si in lacrimile Sale pentru a slavei biruinta! ...
Nu putinul ce ni-l cere azi sa-l ducem fiecare,
Caci iubirea noastra nu sta intr-o lacrima si-o floare,
Ci-n deplina daruire pentru Domnul pe vecie,
Numai astfel Îi aducem si-n mormant o bucurie….

Fratilor, azi e Cincizecime, ziua Roadelor Sfintite,
Sa aducem pentru Domnul, Darul inimii smerite,
Astfel se va face-n Cerurui cea mai mare Sarbatoare,
Cand recunostinta noastra I-o aducem la picioare!


AMIN