Zdrobit a fost Isus

Zdrobit a fost Isus

Adanc a fost zdrobit Isus
De pacatul meu, ajuns sus.
Pe crucea de lemn a fost urcat,
Cu mainile in cuie a fost asezat.

De propriile-mi caderi zdrobit-am fost si eu,
De fapte ce-au strapuns sufletul meu.
Domnul ingaduie sa fim zdrobiti.
Sa stim ca-ntai, Isus a fost zdrobit.

De sunt picaturi de dureri in noi,
De ni-i sulfetul apasat de nori,
De-s poveri ce poarta suferinti,
Si lacrimi ce pe obraji se scurg.

Este Unul Singur ce poate alina,
Este Unul Singur ce strange durerea,
Domnul are un burduf cu lacrimi adunate,
De la fiecare, ca rugaciuni inaltate.
Acelasi ce sterge lacrima,
Cu batista uitarii, ca-n Apocalipsa,

Isus, singur stie masura durerii,
Ce putem duce pe umeri,
Mai mult decat putem purta,
Niciodata nu va da.

In Isus, Cel incercat Te-ncrede,
Ca-n vai adanci, va fi cu tine.
Cu dor, pe brate te va ridica,
Si sufletul ti-l va mangaia.

Nu-ti pierde sfanta increderea in EL,
Gandidu-te ca singur treci prin cel mai mare greu.
Intai de toti, Isus a fost incercat,
In Ghetsimani, sudori de sange, pamantul l-au udat.

Pe drumul calvarului, o cruce in spate a dus,
Cununa de spini pe frunte I-au pus.
Cu bice, spatele I L-au brazdat,
Si pe nedrept, Isus a fost judecat,

Picioarele-I sfinte in cuie le-au batut,
Ca sa nu mai poarte Evanghelia pe pamant,
Si mainile-I miloase, facatoare de minuni,
In piroane grele, I le-au prins,
Ca sa nu mai daruiasca paine sfanta la flamanzi.

Cununa de spini, I-au pus pe cap,
Ca niciodata, rege sa nu fie inaltat,
Si coasta, cu sulita I-au strapuns,
Sa fie siguri ca a murit Isus.

Isus a fost adanc zdrobit,
Ca miel de paste jertfit,
Atat de greu, Isus a suferit,
Ca nimeni, sa nu mai trebuiasca a plati.

Ceea ce noi azi suferim,
Sunt teste ale credintei, nu din purim,
Cuptoare de foc sunt pentru fiecare,
Ca aurul credintei de zgura si pete sa-l separe.


Rostul suferintei lui Emanuel.
Nu-ntelegem pe de-a’ntregul,
Rostul suferintei celui neprihanit ca EL,
Cum nu-ntelegem pe de-a’ntregul,


Niciodata, nu s-ar face
Tatal, inimi prin noi atinge,
Sfarama suflete impietrite,
Ce altfel, vii de carne,

Este pretul dragostei divine,
Ce trebuie platit de fiecare,
Pretul negrelor noastre pacate,
L-a platit pe deplin, Emanuel.

De 2000 de ani, ale lui Isus picioare,
Brazdeaza pamantul, ducand saracilor (prin noi) paine.
Mainile lui Isus se-ntind, iar azi prin noi, peste bolnavi
Vindecare deplina aducand celor suferinzi,

Omorarea nedreapta a Lui Isus pe cruce,
N -a impiedicat a lui Dumnezeu lucrare,
Caci acesta a fost scopul Tatalului ceresc,
Pentru rascumpararea neamului omenesc.

Daca odata, in colbul lui Israel,
Isus a puratat cruce de lemn.
E ca azi, sa poarte in cer,
Cununa de rege, Emanuel.

Aceasta cununa imparateasca,
Isus, cu drag vrea s-o daruiasca,
Oricui poarta dureri zdrobite,
In vai cu umbre-ntunecite.

Chiar daca trupul suferind,
Pamantului, sa il inapoiezi va trebui
In inima sa-L ai pe neprihanitul Isus,
Pacea si bucuria Lui, pe totdeauna sa tii sus,
Ca-n cer te asteapta Însusi Isus.