""Unul din voi Mă va vinde""

Motto: (Matei 26/20-22) ""Seara, Isus a șezut la masă cu
cei doisprezece ucenici ai Săi.
Pe când mâncau, El a zis: "Adevărat vă spun că unul din voi
Mă va vinde."
Ei s-au întristat foarte mult și au început să zică unul după
altul: "Nu cumva sunt eu, Doamne?"

M-alătur fraților în sfântă rugăciune
Înaintea Cinei spre aducere aminte,
Și dintr-odată, aud ca prin minune,
Glasul blând al Domnului când spune:
"Unul din voi e cel ce Mă va vinde."

Murmurul rugăciunii nu mă oprește
Să-i aud glasul limpede și răspicat...
Și gândul care vine mă îngrozește:
Glasul Domnului cui, oare, îi vorbește?
Nu cumva voi fi eu acel vinovat?

Și nu-mi dă pace gândul care mă surprinde
Ce mi-ar răspunde Domnul la o întrebare
Atunci când mâna către blid o voi întinde:
"Doamne, cine-i acela care te va vinde?
Nu cumva sunt eu părtașul la vânzare?"

O asemenea posibilitate mă înfrică
Și o mare tulburare mă cuprinde...
Inima mi se strânge, durerea-i aprigă
Și credința în duhul meu strigă:
"Niciodată, Doamne, eu nu Te voi vinde!"

Totuși, Cuvântul Domnului e acela care
Mă face să mă văd ca într-o oglindă...
Că-i porunca Lui să-și cerceteze fiecare
Curăția inimii și adevărata-i stare -
Și dacă-i vrednic mâna să o întindă.

Că a fi a lui Hristos înseamnă să trăiești
Fugind de tot ce este rău și păcătos;
Nu după îndemnurile firii pământești,
Că cine nu o rupe cu poftele lumești
Înaintează-n necinstirea lui Hristos.

Ori, privind la cele până acum trăite,
Nu-i un trecut ce poate fi mulțumitor...
Deși, mă lupt să nu alerg pe căi greșite,
În ciuda aparenței mintea mea admite
Că și eu pot fi presupusul vânzător.

Când dragostea de lume mi-este trează
Și nu am scos-o din inimă și gând,
Iar poftele-mi nesăbuite mă întinează
Și de Hristos Isus mă îndepărtează -
Aceasta nu înseamnă oare că Îl vând?

Dacă știu că am făcut un legământ
Să fiu al lui Hristos pân-am să mor,
Dar eu mă las purtat ca frunza-n vânt
De dorința de câștig pe-acest pământ
Și nu-L ascult, atunci nu-s vânzător?

Doamne, dă-mi tărie și puterea potrivită
Să-mi șterg din minte dragostea de lume;
Să n-am ca Dima o inimă împărțită
Și să mă facă prin căderea în ispită
Nevrednic de-ați rosti dumnezeiescul Nume.

Și dacă-n gândul meu, în vorbă sau în faptă,
Ca om supus greșelii, păcătuiesc mereu,
Te rog, Isuse Doamne, ai milă și mă iartă,
Că n-aș putea să mă despart vreodată
De Acela ce-a murit în locul meu.

Cina Domnului să îmi rămână în minte
Ca împărtășirea cu al meu Mântuitor...
De patimile Tale să îmi aduc aminte
Până-n ziua împlinirii făgăduinței sfinte
Pe care noi o așteptăm tânjind de dor.

Până la venirea Ta să-mi amintesc mereu
De Sângele crucii Tale ce m-a curățit
De adamica povară a păcatului greu...
Că numai mila și iubirea Ta de Dumnezeu
M-a scos din groapă și m-a mântuit.

Nu pot să știu când va fi ziua sorocită,
Dar îmi doresc nespus ca la a Ta venire,
Alături de Biserica aleasă și slăvită -
Precum mireasa de nuntă pregătită,
Să fim gata să-L întâmpinăm pe Mire. Amin.

Alba Iulia la 27 septembrie 2022