Nu sunt cumva chiar eu?

La Cina cea de taină, în camera de sus,
Azimile și mielul, și ierburile-amare,
Sunt toate pregătite precum a spus Isus
Și-opaițele-aprinse, și vinul în pahare.

Iar după ce cu toții s-au așezat la loc
Dorind să-nceapă Cina, mult așteptatul Praznic,
Isus luă cuvântul iar vorbele-I de foc
Loveau în orice inimi ca fulgerul năpraznic.

“Așa dorit-a Tatăl, să fiu al jertfei Miel
De-aceea vine ceasul, și știu, vă va surprinde
Că-aici cu noi la masă se află un mișel
Din voi, cei doisprezece, el singur mă va vinde”

Fiind acestea spuse, tăcerea-i de mormânt,
Neliniștea produce dureri sfâșietoare,
Căci nu pot nici privirea s-o-nalțe din pământ:
La toți în duh se zbate aceeași întrebare...

Atât de trist e Petru, și Iacov, și Andrei,
Filip și Toma, și Ioan, Levi, Bartolomeu
Cuprinși de-aceeași teamă sunt Simon și Matei
Și-au întrebat cu toți pe rând: -“Nu sunt cumva chiar eu?”

Și Iuda, prefăcut, pe Domnul Îl întreabă:
“Nu sunt chiar eu, Rabuni?” știind tot ce făcuse
Și Domnul îi răspunde: “Ce-ai de făcut, fă-n grabă!”
Iar Iuda înțelese și-n noapte dispăruse

Chiar după ce cu Domnul a petrecut trei ani,
Văzând minuni și semne, și vindecări sublime,
Cât de-n zadar e totul când pentru-n pumn de bani
Îl vinzi pe Domnul Vieții și-a Dragostei Divine?

Cum să mimezi credința? Să spui că ești creștin?
Când frații tăi se-adună curați la închinare,
Să porți în suflet planul câștigului meschin
Care-ți deschide poarta spre moarte prin trădare...

De-atunci, mereu la Cină, la masa lui Isus
Ne-mpărtășim cu trupul și sângele Salvării
Și simt o atmosferă ca-n camera de sus,
Sublima cercetare sub semnul întrebării:

“Nu sunt chiar eu acela ce n-am vegheat destul?”
„Nu sunt chiar eu acela cu inima-mpărțită?”
„Nu sunt cumva prea lacom? Prea mândru sau fudul?”
„Nu merg cumva Isuse, pe-o cale rătăcită?”

Prin Duhul Sfânt se-ntreabă toți frații rând pe rând
Și tot prin Duh coboară la noi Mântuitorul;
„Noi Te iubim Isuse și Te rugăm plângând
Căci n-am dori nici unul să fie vânzătorul”

Din azimă și must servește fiecare
Adevărata hrană în viața de vremelnic
Și să primim răspuns la marea întrebare
Ne-nvrednicește-Acela ce singur este Vrednic.

La marea întrebare răspunsul ști doar tu
Și poți să fii un Iuda capabil de trădare
Dar dacă vrei Viața răpunde „da” sau „nu”
Isus prin jertfa-I sfântă îți poate da iertare.

Dacă te simți golit și-n suflet nu ai pace,
Te vezi “ chiar tu acela” și asta te lovește,
Te simți prea vinovat și nu ști ce poți face,
Să știi că Tatăl nostru din Ceruri te iubește.

Dacă-L primești pe Domnul cum L-a primit Zacheu
Lăsând plăcerea lumii și-a banilor orbire,
Răspuns la întrebarea: “Nu sunt cumva chiar eu?”
El va rosti din Ceruri: “Salvat!” și “Mântuire!”


2/23/2020 h. d.