La cină

Spre marea-Ți pomenire, Isuse, Domn Divin,
În fața Ta la Cină, azi iarăși mă închin.
Îmi amintesc durerea și-al Tău calvar amar,
Prin care am căpătat o viață, azi, prin Har!

Spre pomenirea-Ți mare stau iarăși eu la Cină
Și-Ți cer acum, Stăpâne, prezența Ta divină!
Pune în mine, Tată, un duh blând și smerit,
Ca să iubesc și eu așa cum m-ai iubit!

Mai vindecă și azi, căci mare-Ți e puterea,
Din ale Tale răni mai curge mângâierea.
Doresc să am în mine iubirea Ta adâncă,
Ca să iubesc mai mult, cum n-am iubit eu încă!

La Cină, o, Isuse, vreau să-Ți mulțumesc,
De tot ce ai făcut cu drag îmi amintesc.
Căci ai murit zdrobit pentru-al meu păcat,
Ca astăzi eu, prin Tine, să fiu deplin iertat!

Ades nu-Ți înțeleg iubirea Ta cea mare,
Cum Tu, Dumnezeirea, ești jertfa salvatoare.
Eu n-am făcut nimic să-Ți merit azi iubirea,
Dar totuși ai ales, în locul meu, jertfirea!

Învață-mă, Isuse, să pot iubi ca Tine,
Din inima-mi să curgă doar tot ce este bine,
Să pot să spun la toți de-atâta iubire mare,
Să capete viață prin jertfa-Ți salvatoare!