Ghetsimani

(vezi Ioan 17)

Înainte de-a Sa moarte, în grădina Ghetsimani
Domnul nostru s-a rugat pentru-ai Săi copii sărmani;
Văd și-acum, cu ochiul minții, pe Isus înlăcrimat
Stând smerit pe-ai Săi genunchi, blândul Miel îndurerat.

În durerea Lui amară, Isus S-a uitat spre cer:
„Tată, a sosit momentul! Proslăvește-Mă, Îți cer!
Proslăvindu-L azi pe Fiu-Ți, Fiul Te va proslăvi
După cum I-ai dat puterea Viața de-a o oferi.

Și această Viață sfântă-i ca pe Tine să Te știe,
Că doar Tu ești Dumnezeul care vii din veșnicie;
Iată astăzi că lucrarea ce Mi-ai dat-o se sfârșește:
Eu Te-am proslăvit pe Tine, acum Tu Mă proslăvește!

Azi, în ceasul suferinței Tată, Eu Te rog fierbinte:
Dă-Mi cununa slavei Tale ce-o aveam mai dinainte;
Oamenii din lumea asta au primit Cuvântul Tău,
Știu că totu-i de la Tine și că nu era al Meu.

Prin Cuvântul de la Tine i-am hrănit și educat,
Au crezut că Eu sunt Fiul și Mesia întrupat;
Iar motivul pentru care Eu Mă rog pentru acei
Care-n grija Mea-i dădusei, e pentru că sunt ai Tăi.

Ce-i al Meu, este al Tău; ce-i al Tău, este și-al Meu
Și prin viața lor curată voi fi proslăvit mereu,
Căci odată ce Cuvântul L-au primit fără vreo plată
Haina sufletului lor nu mai are nicio pată.

Lumea toată Tu Mi-ai dat-o, dar Eu nu mai sunt în lume,
De aceea, Sfânt Părinte, azi Te rog ca-n sfântu-Ți Nume
Să-i păzești întotdeauna, strâns uniți să fie-n veci,
Niciun vânt să nu-i doboare ca pe niște boabe seci.

Cât am fost în lumea asta i-am păzit, i-am mângâiat,
Iată-i, astăzi sunt cu toții, numai cel ce M-a trădat,
Numai el, fiul pierzării, iubitorul de arginți,
Iuda Iscarioteanul nu mai e printre cei sfinți.

Dar acum Eu vin la Tine și Îți spun aceste lucruri
Pe când încă sunt în lume, ca prin ei Tu să Te bucuri;
Pentru că le-am dat Cuvântu-Ți, lumea i-a respins pe rând
Căci ei nu mai sunt din lume, cum Eu Însumi nu mai sunt.

Nu Te rog să-i iei din lume, ci doar să-i păzești de rău,
Să-i sfințești prin adevărul sfântului Cuvânt al Tău.
Cum Tu M-ai trimis în lume, la fel i-am trimis și eu
Și le-am spus să Te vestească și la grec, și la iudeu.

Și Eu Însumi Mă sfințesc ca și ei sfințiți să fie,
Prin îndemnul lor să vină mulți să bea din Apa Vie,
Strâns uniți să fie-n veci, cum sunt Eu cu Tine-acum,
Astfel ca să creadă lumea că Tu M-ai trimis să-ndrum.

Așadar, Le-am dat și slava ce mi-ai dat-o mai `nainte
Ca lumea să știe astăzi că Tu M-ai trimis, Părinte;
Aș mai vrea, iubite Tată, să le pregătești un loc
Sus, la Tine-n veșnicie, unde nu-s dureri deloc,

Căci aș vrea să fim cu toții, Eu cu ei și Tu cu noi,
Slava Mea să se arate până-n ziua de apoi,
Căci iubirea ce Mi-ai dat-o e un dar neprețuit…
Pân-a face lumea asta, Tu pe Mine M-ai iubit.

Pân-acuma, Sfinte Tată, lumea nu Te-a cunoscut,
Viața în neprihănire tare grea li s-a părut,
Dar pe Mine M-ai trimis să vestesc Numele Tău,
Prin iubirea ce Mi-ai dat-o să-i feresc de orice rău.”

Iată, deci, cum Domnul Păcii pentru noi a mijlocit
Așteptând osânda aspră! Iată, deci, cât ne-a iubit!
Haideți azi la El cu toții mii de mulțumiri să-I dăm
Și prin Duhul sfânt lumină de la Domnul să luăm.

AMIN!