Chemare la sfânta cină

E zi de sărbătoare în adunarea noastră,
Privim cum razele de soare prin fereastră
Vor să pătrundă, vor ca să topească
Pe loc vor să distrugă vrăjmașia noastră.

Ne-am propus țeluri de realizat
Atunci când ultima cină noi am luat,
Ne-am sărutat și ne-am cerut iertare
Căci ne doream o altă consacrare.

A mai trecut un timp și am uitat
Ce ne-am propus, se pare, s-a evaporat,
Lumescul a învins tot ce a fost sfânt
Ce ar fi cu noi de am fi duși la mormânt? ! ...

Azi este timpul să te pocăiești
În dreptul tău, tu cina să primești,
Nu mai e timp de întrebări și de regrete,
Nu știi cât poate Hrist' pe tine să te aștepte.

El este pregătit în adunare
Și-a pus la brâu ștergarul de picioare,
Vrea să te spele, să te curățească
De toată vina ta cea omenească.

Nu faci spălarea cu o soră sau un frate,
Privește prin credință de se poate,
Hristos așteaptă cu răbdare să te spele
De tot ce ai greșit, păcate grele.

Ești curățit, ia cina și primește,
Nu pastorul e cel ce te servește,
Hristos e pâinea nedospită de pe tavă
Și vrea să șteargă din tine otravă.

Înalță cu credință o slabă rugăciune
Și ia paharul, este o minune,
Nu bei din strunguri storși de orișicine,
E sânge de Hristos ce a curs doar pentru tine.

Deci hai la cină, nu întârzia,
Nu repeta și tu greșeala mea,
Mult timp eu cina sfântă am refuzat
Fiindcă știam că-s plină de păcat.

Vino la cină să ne bucurăm,
De ți-am greșit, e timp ca să uităm,
Să ștergem ura și ranchiuna dintre noi
Că Domnul ne așteaptă pe amândoi.

E sărbătoare mare în adunare,
Să nu ne vindem printr-o sărutare,
Să ne iertăm, să ne certăm cu firea
Căci cea mai sfântă dintre toate e iubirea.

Haide la cină, e mesajul meu,
Dar poate că te cheamă Dumnezeu,
Haide la cină e chemarea mea,
De o refuzi, poate vei regreta.
Emilia Dinescu