Cercetarea

Cercetarea

Dacă vrem o cercetare să ne facem fiecare
Nu doar când venim la Cină-n adunare,
Ci zilnic să ne cercetăm
Cum trăim și cum umblăm.

Dacă felul nostru de a fi este mai rău,
Să ne luptăm tot mereu,
Mai mult să ne apropiem
De Dumnezeu și să veghem,

Să nu zicem la urmă că a fost în zadar
Că am pierdut marele har,
Că îndeajuns nu ne-am luptat
Din pricină că n-am vegheat.

Fiecare pe sine însuși să se cerceteze
Și personal în via Domnului să lucreze
Și eu și tu mai mult să ne străduim
Și mai mult bine să înfăptuim.

Să nu cercetăm pe alții ca să-i iscodim,
Dacă facem astfel cu toții greșim,
Cercetarea dacă-n dreptul nostru e făcută
Aceasta e o cercetare plăcută,

Astfel știm să ne corectăm
Unde-am greșit să îndreptăm,
De aceea e bună cercetarea
Și mereu să ne verificăm starea,

Cine greșește, singur se corectează
Și-n rugă luptă mai mult și veghează.
Cercetarea e bună făcută oricând
Chiar să fii om bun și blând,

Oricât ai fi de bun, poți cădea într-o greșeală
Și la urmă poți da socoteală...
De aceea e mai bine să ne cercetăm
Iertare și-ndurare ca să căpătăm.

Iar când la Cină fiecare ne cercetăm
Când din pâinea frântă mâncăm,
Ori când din rodul viței bem
Singuri să ne cercetăm,

Că dacă trupul Domnului nu deosebești
Când mănânci și bei, te osândești.
Din pricina asta sunt mulți printre noi
Neputincioși, bolnavi, fără putere, goi...

Singuri dacă ne-am judeca, n-am fi judecați
Și odată cu lumea n-am fi osândiți.
Frații mei iubiți când vă adunați
Unii pe alții așteptați-vă când mâncați.

Dacă cuiva-i e foame să mănânce acasă
Ca nu cumva să se osândească.
Și-n felul acesta să greșească,
Ci mai degrabă s-aveți trăire duhovnicească.

În toate să ne cercetăm
După scriptură să lucrăm,
Domnului să fim plăcuți în toate
Și să lucrăm numai cu dreptate.
Amin