Legamântul

Legământul

Trecut-au mii de ani și încă e puterea
Cuvântului lăsat de Dumnezeu
Să schimbe inimi și să dea vederea
Să-nfăptuiască-n duhuri învierea
Sau să întoarcă la credință un ateu

Trecut-au perioade de tot felul
Dar dragostea sublimă a rămas
Și astăzi mai aveam în inimi zelul
Căci la Calvar Isus trăi duelul
Și ne trecu de-al morții greu impas. . .

Tăiat-au săbii crude în credință
Și temnițe, nuiele de bătut
Trecu prin foc arzând și suferință
Dar n-a găsit nicicând vreo neputință
Căci Domnul nostru totul a putut

Făcu să curgă sânge sfânt, Cuvântul
Apostolii l-au strâns și apărat
Și nici o foaie n-a luat-o vântul
De asta faceți astăzi legământul
Ca să vedeti că Dumnezeu e-adevărat

Sunteți aici, în albă-nveşmântare
Luați sub ocrotire de Hristos
Sunteți o nouă tânără plantare
Dovadă ce putere mare are
Să schimbe veșnic traiul păcătos

Această zi, e-o zi de sărbătoare
Tot cerul vă privește-nseninat
Și îngerii și demoni cu mirare,
Isus Hristos, ca martor cel mai mare
Că astăzi, cu credință L-ați urmat

Nu fiți cu teamă sau cu-ngrijorare
Căci ați aflat ceva ce mulți nu știu
Fiți fericiți de calda Lui chemare
Ați fost aleși din veșnica pierzare
Și nu mai sunteți robii din pustiu

Odinioară-n pofte pământești
Trăiaţi, însă trăiați fără știință. .
Azi confirmați întregii oşti cerești
C-ați răstignit blestemul firii pământești
Și Dumnezeu a luat în voi ființă. . .

Nu vă-nspăimânte șoapte din unghere
Nici alte glasuri ciunte și pustii
Căci veți primi în inimi o putere
Pe Duhul Sfânt al Lui, ca mângâiere
Ce va striga din voi că-I sunteți fii

Ușor n-a fii, ne zice și Cuvântul
N-or fi doar albe flori pe calea Lui
De veți ținea întruna alb, veșmântul
Și nu veți rupe niciodată legămîntul
Veți moșteni împărăția Tatălui